Astazi, elevii de a 12-a au avut ,, ultimul clopotel”, moment care m-a emotionat pana si pe mine, femeia de piatra. Acordurile solemne de,,Gaudeamus ‘’, pod de flori, aplauze, clopotelul care a sunat prelung si trist, m-a facut sa imi dau seama ca totul are un sfarsit.
Si te gandesti ca, ce a fost a fost, nu va mai fi niciodata la fel, lucruri aparent firesti se sfaresc prea repede, fie ele bune sau rele.
Trandafirii…atat de pretiosi si delicati, isi deschid petelele dorind sa cuprinda cat mai mult soare, sa se scalde in lumina. Toate astea pana cand ultima petala isi paraseste tulpina spinoasa dar protectoare si cade pe pamant. Si tot acest proces dureaza doar o clipa.
Secundele…trec grabite si sfidatoare pe langa tot ce e mai mult sau mai putin frumos rezumand totul la ,,candva’’.
Nu imi plac finalurile. Cand totul pare a fi perfect, trebuie sa se termine. Un film, o carte, o melodie,viata insasi…toate au un sfarsit.
Atunci vor iesi la suprafata lucrurile bune , mascandu-le pe cele rele. Si vom plange cu lacrimi false, vom imparti zambete goale si vom realiza ca se poate si mai rau.
P.S Albumul Alexei de final de a 12-a mi-a fost muza. De asemenea, m-a inspirat ,,ultimul clopotel ‘’din C.N.U
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu