VINERI
In sfarsit, Vinerea Mare. Totul a inceput de dimineata, cand, in febra pregatirilor, nu gaseam valiza roz. ,,Pana nu gasim valiza, nu plecam nicaieri” zicea tata pe tonul acela mult prea hotarat. Dar minunea s-a produs si valiza a fost gasita. Dupa ce am impachetat hainele, strutul, cadoul, chipsurile si cafeaua( transport clandestin), am inceput in sfarsit Calatoria.
Calatoria s-a desfasurat pe Valea Prahovei, printre munti inzapeziti scaldati in soare, rafale de ploaie si masini prea grabite.
Atmosfera din masina era, ca si pana atunci dominata de o liniste sacra in care se putea auzi fosnetul pungii de Bake Rolls. Eu aveam castile in urechi si ma lasam furata de acordurile banale ale unor melodii care au iesit de mult din topuri dar nu si din inima mea( doua palme).
Am intrat pe taramul fermecat: dealuri inmugurite si pomi infloriti, glasuri de copii care se joca in fata portii, cantece tarzii de cocos, latraturi de caine, aerul bland, linistea aceea…( pentru cei care cred ca acest tram de basm este defapt un sat infundat fara apa si electricitate, se insala. Cornu este o comuna moderna, cu strazi asfaltate si apa curenta care numara peste 1000 de locuitori) puteam vedea casa portocalie cu etaj, acel palat care avea sa-mi ofere adapost in urmatoarele trei zile. Entuziasmul meu a fost atat de mare, incat aproape ca am uitat sa o pup pe nasa-mea(o infractiune aproape de neiertat).
Incredibil ! eram in camera surorii mele. Doar noi doua, aveam de vorbit o gramada, de impartit cadouri, de facut infinite lucruri minunate. Dar prioritatea era printatul Prohodului, slujba la care am si participat in seara respectiva.
Eu nu sunt adepta bisericii ca institutie, dar dupa ce am vizitat parohia parintelui Zamfir mi-am schimbat parerea. O biserica simpla, mica, dar plina de incarcatura spirituala si de duh divin.
Am fost primita regeste, baietii se dadeau in spectacol doar pentru a-mi capta atentia, copii mici imi faceau cu mana din toate colturile bisericii, insusi preotul mi-a multumit ca am venit si m-a binecuvantat. Dar, slujba fiind, s-au aprins sute de lumanari si pentru prima oara am inteles importanta unei rezerve personale de oxigen. Surioarei mele i s-a facut rau de la fum asa ca a trebuit sa plecam acasa( mai mult timp pentru noi :D)unde, dupa ce ne-am bagat in pat, am inceput a palavragi pana aproape de 4 dimineata.
SAMBATA
De dimineata, imediat dupa micul dejun am vopsit oua. Mai bine zis, au vopsit oua. In calitatea mea de oaspete , mi s-a permis doar sa privesc.
Seara ne-am dus la slujba de Inviere impreuna cu ,,flacai si fete ‘’din zona. Desi nu ma declar o amatoare a genului, manelele puse in difuzorul telefonului au contribuit la buna dispozitie a intregului grup.
Dupa ce am refuzat o invitatie ,,tentanta’’ si am avut parte de un accident cu ceara, ne-am intors acasa unde am continuat,,distractia in doi ‘’
DUMINICA
Paste fericit ! astazi avem oaspeti. Unii dintre ei au venit devreme, iar pana la ora 1 casa era plina. Nu am sa trec cu vederea faptul ca o fetita de 5 ani mi-a furat titlul de,,aia mica’’ si nici n-am sa uit ca mama mi-a luat bautura din fata. Dar totul a decurs bine, intr-o atmosfera relaxanta si poliglota. Traiasca manualul de finlandeza !
Seara am iesit in centru alaturi de Lore si ne-am dat in leagane.
Asta da paste :familia reunita, mancare traditionala, lucruri simple dar fantastice, prieteni, soare. Inca se poate !
LUNI
Pentru ca orice minune dureaza doar trei zile, a venit timpul sa ma intorc acasa. Imi vor lipsi linistea amurgurilor de seara, plimbarile din centru, noptiile albe, biserica si mai ales, ALEXA.
P.S. Pentru ca totul era prea perfect, m-am ales cu o minunata raceala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu