duminică, 21 decembrie 2014

O POVESTE DE CRACIUN





Nici nu mai stia de cand locuia in acel castel, in varful muntelui, departe de oameni. Se inchise acolo sa fie in siguranta. Lumea oamenilor este un haos si nu voia sa fie parte din ea.  In putinele dati cand cobora in oras, starnea fascinatie dar si teama printre localnici. Nu puteau ignora gratia si eleganta ei, dar o priveau cu teama. Privirea ei rece ii infiora si ii faceau sa o evite. Ea era multumita cu gandul ca inspira teama, desi in realitate poate ca era si mai speriata de ei.


In acea seara, zapada cadea feeric din nori, peste padure si peste castelul ei. Era Ajunul Craciunului si din departare se auzeau clopotei si glasuri de copii. Nu o incantase niciodata agitatia, dar isi ingadui sa schiteze, totusi, un zambet. Se indrepta spre dulap si alese una dintre rochiile de sarbatoare.  Doar se apropia Craciunul, trebuia sa arate festiv. Desi  traia singura, bradul impodobit de ea intrecea in frumusete toti brazii din oras. Pregati si masa, atent decorata. Ofta prelung, admira bradul si dori sa se aseze la masa.


Deodata, auzi tropote de cal. Cum era posibil sa ajunga cineva, pe un drum atat de anevoios pana aici, si in Ajun de Craciun? Isi puse mantia pe umeri  si iesi la poarta. Acolo, un calaret se chinuia sa isi lege calul de un copac. Ea se multumi sa il priveasca de la distanta. Desi nu il dorea prin preajma, manierele sale nu ii permiteau sa il lase acolo, in frig.


Se apropie de el si cu acelasi aer rece, il pofti in castel. Totul se schimba in clipa in care el ii cuprinse talia: un zambet cald I se intipari pe fata si ochii aceia de gheata  priveau cu atata caldura…Fara sa mai stea pe ganduri, ii raspunse la imbratisare, apoi il invita la masa. Aprinse focul in semineu si toata incaperea paru ca prinde viata. Flacarile luminau incaperea si camera impunatoare  se preschimba intr-un camin cald. Cei doi isi petrecura seara imbratisati, parca stiindu-se de-o viata, langa bradul frumos decorat. Spre dimineata, ea adormi, in acea liniste sfanta,in bratele lui.


Soarele rasarise de mult, cand ea se trezi singura. Tanarul cavaler disparuse. Focul nu mai ardea, iar frigul incepu sa puna din nou stapanire peste castelul de piatra. Fara a mai trage mantaua pe ea, iesi afara, in spernta ca va gasi calul. Dar afara nu era decat viscolul nemilos. Pentru o clipa se gandi sa fuga in oras, sa il caute pe strazi. Totusi, nu facu asta si se intoarse inapoi in castel.


Locuitorii orasului spun ca o mai vad, uneori, parca mai glaciala si mai distanta. Nimeni nu are curajul sa se apropie de ea. Ea isi duce zilele mai departe, in castelul de piatra, la fel de singura. Nimic nu s-a schimbat, poate doar zapada care s-a topit si inima ei care mai tresare, uneori, la amintirea acelei seri de Crciun care probabil ca nici nu s-a intamplat.

joi, 9 octombrie 2014

Aberatii de toamna

Om naiv, inceteaza sa te mai judeci atat de aspru! Ai grasit, dar nu este cel mai grav lucru din lume. Orice problema isi are rezolvarea, nu te mai consuma atat!

Ai gresit, dar stiu ca ai avut cele mai bune intentii. Daca ai ranit pe cineva a fost fara voie, iar daca a fost voit, e doar din vina celor care te-au facut sa fii ce esti acum. Tu nu ai nicio vina, esti doar produsul lumii rele care te-a schimbat.

La un moment dat ai sperat si ai fost sincer. Ei nu au vazut asta si te-au pus la zid. Apoi, treptat, ai ajuns ceea ce esti acum. Frica te-a facut sa stai departe de oameni si sa te ascunzi in propria-ti singuratate. Ai dat cu piciorul chiar si celor care te-ar fi putut transforma, dar cine te poate condamna?

De unde poti sa stii, suflet naiv, ce e bine si ce e rau, cand tot ce vezi cu ochii e minciuna?c e asteptari isi permit ei sa aiba de la tine, cand sa traiesti in lumea lor inseamna sa fii ca ei? Dupa ce te transforma, te vor critica, iar tu nu poti decat sa privesti neputincios marioneta  din oglinda. Ramai cu greselile tale curate, care palesc in mizeria cotidiana.

Faptura dezorientata, gaseste-ti calea, netulburata de zgomotele din jurul tau. Nu iti urma inima, te va rataci in intuneric. Nu iti urma nici ratiunea, stie doar destinatia si nu acorda importanta calatoriei. Fii tu, cu bune si cu rele nu te teme sa iesi din tipar, sa gresesti, sa canti noaptea, pe strazi, sa zambesti necunoscutilor si sa le oferi caldura, chiar si cand ai de strabatut temple de gheata. 


Candva vei iesi la lumina, iar in urma ta vor ramane framantari care se vor sterge, precum urmele pasilor de pe nisip. Si cand vei avea forta marii, vei fi cu adevarat impacat cu tine!

marți, 5 august 2014

UNICA IUBIRE

Marea ne uneste. Ai ajuns si tu, fara sa vrei, parte din ea. Fie ca valul sa te mangaie asa cum as fi facut- eu. Fiecare briza iti va sopti tot ce nu iti voi spune eu.

Stiu ca preferi nisipul blond, atat de cald si sigur. In mare nu ai gasi decat sufletul meu,  salbatic in bataia valurilor. Doar marea stie... si e mai bine asa.

Marea are grija de tine, fara sa stii asta. Puterea ei e imbunata de gandurile mele. O sa te aline, ducandu-ti cele mai adanci taine in adancurile ei, unde le vor intalni pe ale mele. Ne scalda aceeasi apa si ascultam dulcele concert al valurilor. Pastreaza asta in tine, nu lua cu tine ce nu poti transmite!
O sa vina clipa in care o sa ma simti asa cum simti apa rece a marii dupa o zi de plaja.



P.S. Ea nu te va iubi nicidata asa cum iubesc eu marea!

luni, 21 iulie 2014

Comercial

De muzica de  la radio nu scapa nimeni! Oricat de multa cultura ai avea sau cat de putin ai interactiona cu societatea, tot vei fi lovit la un moment dat de sageata nemiloasa a muzicii comerciale. Cei care spun ca refrenele in voga le sunt straine, mint.

Cel mai mare geniu e tot om, deci are nevoie de paine si apa (bautura si tigari). Pentru asta va fi nevoit sa iasa la magazinul din coltul strazii , unde gandurile sale despre teorii existentiale vor fi tulburate de cate o voce pitigaiata si foarte prelucrata.

Cei mai intunecati rockeri vor pune, la un moment dat, dupa mult alcool, hituri care vor destepta audienta.
Problema cu piesele astea e ca sunt atat de stupide si fara sens incat raman intiparite in memorie, inconstient. Atfel, cand meteorologul anunta temperaturi de 30 de grade, simti nevoia sa completezi cu "0, 0 grade, 0,0 grade"

Sau cand tu, fata finuta, epilata si unsa cu toate cremele, fredonezi involuntar "pe barba mea" , ca si cum intreg testosteronul din lume s-ar afla in porii tai.


Toate terapiile cu opera si muzica clasica nu vor vindeca un creier pervertit de "uaki ai du, du, du, in mintea mea esti tu, tu, tu", asa ca trebuie sa ne resemnam si sa acceptam soarta cruda. Asta sau sa stam cu castile pe urechi mereu. 

luni, 14 iulie 2014

Drame virtuale

Lumea virtuala este menita sa ne apropie si sa distruga frontierele. Uneori, insa,  ne aduce  periculos de aproape de persoane pe care, in secret le visam hrana pentru rechini. Nu m-as fi gandit niciodata la asta daca nu auzeam astazi o discutie intre doua adolescente despre "curva".

Cosmarul uneia din ele capatase contur cand descoperise ca ea si Curva au prieteni comuni pe facebook. Folosindu-se de aceasta oportunitate blestemata, a ajuns pe profilul intunecat.
Curva nu contenea sa-si posteze poze cu iuby al ei, dorit cu disperare de nefericita suferinda. Isi etala zambetul de Joker si sprancenele Nike din ora in ora, iar victima nu putea decat sa stea in spatele monitorului si sa dea scroll, inecata in cea mai adanca neputinta.
Lucrurile deveneau din ce in ce mai rele: ea aparea in pozele prietenilor comuni , iar curva dadea like, cu o indrazneala de nemasurat. Parea un complot universal impotriva tinerei, care nu doar ca ramasese cu sufletul ranit, dar era si urmarita pana in cele mai ascunse colturi ale internetului de cosmarul ei de sex feminin. Toata aceasta poveste trista de dragoste virtuala suna cam asa:

" -Ma f*t in ea de curva, ca daca o prind o joc in picioare! Cum p**a mea sa dea like la poza mea? Cine se crede? Ca daca ma enervez, ii bat pe amandoi de ii nenorocesc. Ce p**a mea a vazut la aia, ca are zambetu' cat juma' de fata si cu sprancenele alea face reclama la Nike!!
-Pai i-a dat like lui X, nu avea de unde sa stie ca esti si tu pe acolo...
-Ma p*s pe ea, crezi ca nu ma stie? Jegoasa, o face intentionat, ca sa ma enerveze! Daca o prind, o las fara par in cap! sa vezi atunci ce likeuri o sa-i dau eu! Numa' likeuri ii dau! Sa vad ce mai posteaza cu mainile rupte!"
Se pare ca networkingul  a devenit un real pericol. Nu stim nicidata ce psihopati se ascund in spatele prietenilor de pe Facebook. Postam o poza, taguim persoane apropiate si undeva in acest univers, cineva traieste o drama existentiala din aceasta cauza.  Un singur like din partea persoanei nepotrivite si  tinere fragile devin asasine.


P.S. Consumul de Facebook dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur!

sâmbătă, 12 iulie 2014

Barbati prosti

Spre deosebire de femeia proasta, barbtul nu este asa de la inceput.  La varsta la care fetele plang dupa iubiti pana li se dizolva rimelul waterproof, barbatul fie copilareste, fie se gandeste sa isi construiasca un viitor.  Daca opteaza pentru a doua varianta, cu siguranta munceste din greu. Se gandeste la idei de afaceri,  creatii artistice, proiecte agricole, orice i-ar asigura existnta lipsita de griji pe care si-a dorit-o mereu.
Uneori isi petrece noptile in brate delicate de femeie, niciodata prea implicat. Se indragosteste repede, ii trece si mai repede,dar  munceste din greu pentru a ajunge unde vrea. Anii trec pe langa el, acum isi da seama ca are tot ce si-ar putea dori, insa e singur si timpul e nemilos. Acum, tot tactul cu care a trecut prin viata devine istorie.
 In joc apare ea.  Cu mult mai tanara si poate cu mult mai inalta, este gata sa cheltuie cu sange rece tot ce a muncit  el intr-o viata. El se minte cu iluzia unei relatii cu o femeie frumoasa, in timp ce ea cauta cele mai noi tendinte in materie de silicoane.
Dragul meu Fraierica, tie nu iti pare nimic suspect? Chiar crezi ca pisy a ta sta cu tine de drag ce ii esti? Nu e pacat ca munca ta,  atatia nervi consumati si clipe in care simteai ca totul e impotriva ta  sa se iroseasca in mall, pe niste unghii neon? Chiar daca ai trecut de perioada in care credeai in dragoste absoluta si visai la povesti  romantate , nu ai fi un pic mai fericit sa stii ca ai cu cine discuta despre arta si filosofie ? Nu te-ai simti mai barbat cand ai vedea ca cedeaza greu cand trebuie sa platiti nota de plata si facturile? Te-ai gandit cum ar fi sa ti se topeasca in brate pentru ca asa simte, nu pentru colierul cu diamante?
De tine nu imi pare rau. De tineretea ei irosita, nici atat. Pana la urma, de ce mi-ar pasa mie? Insa tie ar trebui sa-ti pese. Noptile in care ea arunca cu bani sunt noptile in care tu nu dormeai ca sa ai ce manca.

Oare nu era mai bine cand nu aveai bani si papusa tunata, dar aveai minte?

joi, 5 iunie 2014

Zile si nopti in Regie



A.S.Acest reportajel mi-a asigurat o paine. Nu e cea mai buna creatie jurnalistica, insa eu sunt mandra de el tare-tare. Fara el, eram somera. 

           De la statia de metrou Grozavesti si pana la Petrache Poenaru, se intinde Regia, cel mai mare complex studentesc din Romania.
                Pentru unii sanctuar al distractiei, ideal pentru petrecerea studentiei, pentru altii loc al depravarii si viciilor, avand ca pretext urmarea unei facultati in Bucuresti. In general, studentii care chiar vor sa invete, nu vin sa stea in Regie, insa exista si cateva exceptii.  
                Dincolo de toate zvonurile, cum arata cu adevarat  viata studentior de aici?
 De dimineata, eram la statia de metrou Grozavesti, sperand ca voi gasi niste ghizi amabili. Prima greseala: dimineata nu ai cu cine discuta, studentii dorm sau sunt la cursuri. Am baut o cafea intr-un bar cu preturi nu tocmai studentesti si am intrat in vorba cu trei tineri. Le-am spus ca sunt reporter si au fost tare incantati sa ma ajute, cu promisiunea ca vor aparea la TV si pentru ca era o scuza in plus sa nu se duca la cursuri .
  -Cum sunt caminele voastre? Ce conditii aveti? au fost primele intrebari care mi-a venit in minte.
  -Ohoo, anu' asta e lux. Am prins locuri d'alea bune, cu baie proprie. Suntem numa' patru."
   -Avem mai putini gandaci. Adauga, amuzat unul dintre intervievatii mei.
   -NUMAI patru?intreb eu, nedumerita, stiind ca, in mod normal, o camera de camin ar trebui sa aiba doua-trei locuri.
   -Da, anul trecut am stat supracazati. Sa vezi acolo, nene, puscarie. Eram 6. Imi era si rusine sa vin cu prietena.

Dupa o prima discutie, inteleg ca Regia nu ofera tocmai conditii bune de cazare. confortul sporit inseamna camere de cate 4 si numar redus de gandaci. Ulterior am afat ca exista si camine renovate, camere de cate doi, depinde de norocul fiecarui student.

Noii mei prieteni nu se plang. In cel mai rau caz fac haz de necaz si imi povestesc despre distractiile intalnite la tot pasul. Paradoxal, printre camine studentesti, vad parcate multe masini, majoritatea straine, multe dintre ele foarte scumpe.
-Acestea sunt masinile studentilor?
- Da, multi care stau aici au bani. Stau aici numa pentru ca au prins si ca sa se distreze.

 Distractia e in toi aici, in Regie. Fie ca mergi in club, in pub, dai o petrecere in camin sau doar bei o sticla de bere afara, nu exista sanse sa te plictisesti. Amicii mei mi-au promis, in aceasta seara, o petrecere de camin.
Ne intalnim si cu doua fete.  Aici, fetele sunt putine, iar majoritatea au fost asimilate si au adoptat comportamentul si obiceiurile baietilor.

- Cum va descurcati printre atatia baieti?
-Hehe... Baietii de aici sunt mai interesati de jocurile pe calculator decat de fete.
 Zambeste trist si isi aprinde o tigara. Totusi, observ un tanar care soarbe din priviri o domnisoara in fusta.
Cativa maidanezi trec in graba pe langa noi.
-Stai linistita, nu fac nimic! Ma calmeaza un student
-Ei sunt singurii care pot  manca mancarea pusa de mama.  Glumeste al doilea.

Am inteles, din povestile lor, ca studentii primesc multa mancare. atat de multa incat nu au ce face cu ea. pachetele cu mancare sunt singurul program de care se tine cont. Sosesc  la gara de nord sau autogara. Sunt singurele momente in care studentii au "intalnire" cu acasă.
Unii o vand prin camine, altii o schimba pe tigari, iar cei mai generosi o impart cu colegii sau o dau cainilor comunitari. Si, cum spun chiar ei, oricata mancare ai avea, tot mai bine intra o pizza sau o shaorma.
                Timpul trece altfel In Regie. Intre tigari, pachete si statusuri updatate pe Facebook, noii mei prieteni m-au invitat la petrecere
Deja e seara si la mese aproape ca nu mai gasesti locuri.  In unele localuri, pentru a spera la o masa, iti trebuie rezervare.  Se apropie momentul in care vom merge la petrecere. Intram in camin fara a fi legitimati. Muzica se aude , desi suntem abia la parter. cativa tineri ma considera cucerirea unuia dintre ghizii mei. Dau un shot in onoarea mea, si multe altele pe parcursul serii.
Intr-o camera, straini de larma de pe hol, doi studenti stu cu castile pe urechi si se joaca pe calculator.
-Asa o sa-i gasesti si maine dimineata. Poa' sa dea si cu bomba, ei de acolo nu se scoala.  imi urla in ureche unul dintre baieti
Apar si fetele, intr-un perfect contrast cu holul nu prea luxos.  Tocuri cui, rochii mulate, par bine intins.  Se bea, se fumeaza, se danseaza. Aproape de miezul noptii, un student dintr-o camera alaturata se plange de galagie.
-Daca vrei liniste, muta-te la apartament!

Petrecerea continua.  In baia comuna, o tanara isi varsa amarul, la propriu.  Printre suspine, spune ca sperantele ei sunt naruite si injura pe cineva. Nu a facut o alegere buna cand a ales combinatia dintre alcool si tocuri cui. Prietenele ei, usor ametite si ele, o sustin si ii declara ra dragostea. Petrecerea s-a spart abia spre dimineata, singurul moment al zilei cand, In Regie, e liniste. Las in urma mea caminele adormite, cu tineretea lor, cu povestile lor

Regia este un loc fascinant! Dincolo de gandaci, camere mici si bai comune, sunt peste 10000 de studenti care convietuiec, petrec, leaga prietenii, se cearta, sufera, iar a doua zi o iau de la capat.

Maine aceiasi maidanezi vor manca alte feluri de mancare, aceleasi baruri vor fi prea pline, alte fete vor plange in aceleasi bai comune.   Poti gusta din plin toate aceste experiente, sau poti fi prizonierul unei lumi virtuale, legat cu mana de mouse si cu privirea de ecran.  Fiindca asta e Regia!