Adam si Eva

           Aveau paradisul. Doar ei si edenul. Nimic nu le statea in cale. Se iubeu. Atat de mult incat au uitat. Au uitat de El, Creatorul. Isi doreau doar dragostea suprema, pe care sa o imparta doar ei doi. Atunci a venit sarpele, care le-a dat cheia catre poarta placerii. Acum puteau fi doar unul.       

           Naivii ! ei nu stiau ca Unul deja exista. Unul ii priveste si de El nu se pot ascunde. Ii incalcasera unica si suprema porunca. El s-a infuriat. I-a despartit si i-a aruncat in groapa de gunoi a creatiei sale, pe Pamant.  Dar in parti diferite.

             De atunci se cauta cu disperare, dar nu se gasesc. Daca se gasesc, platesc cu viata. Sunt condamnati nelinistii si apasari, au doar speranta ca vor fi candva Unul. Si atunci vor muri.

        Am uitat sa va spun ca, atunci, sarpele i-a soptit Evei secretul pasiunii. De atunci fiecare Eva are in ea o flacara redata prin priviri, gesturi sau miscari de sarpe menite sa-l seduca pe Adam. Dar unde e Adam ?