O POVESTE DE CRACIUN

Nici nu mai stia de cand locuia in acel castel, in varful muntelui, departe de oameni. Se inchise acolo sa fie in siguranta. Lumea oamenilor este un haos si nu voia sa fie parte din ea.  In putinele dati cand cobora in oras, starnea fascinatie dar si teama printre localnici. Nu puteau ignora gratia si eleganta ei, dar o priveau cu teama. Privirea ei rece ii infiora si ii faceau sa o evite. Ea era multumita cu gandul ca inspira teama, desi in realitate poate ca era si mai speriata de ei.

In acea seara, zapada cadea feeric din nori, peste padure si peste castelul ei. Era Ajunul Craciunului si din departare se auzeau clopotei si glasuri de copii. Nu o incantase niciodata agitatia, dar isi ingadui sa schiteze, totusi, un zambet. Se indrepta spre dulap si alese una dintre rochiile de sarbatoare.  Doar se apropia Craciunul, trebuia sa arate festiv. Desi  traia singura, bradul impodobit de ea intrecea in frumusete toti brazii din oras. Pregati si masa, atent decorata. Ofta prelung, admira bradul si dori sa se aseze la masa.

Deodata, auzi tropote de cal. Cum era posibil sa ajunga cineva, pe un drum atat de anevoios pana aici, si in Ajun de Craciun? Isi puse mantia pe umeri  si iesi la poarta. Acolo, un calaret se chinuia sa isi lege calul de un copac. Ea se multumi sa il priveasca de la distanta. Desi nu il dorea prin preajma, manierele sale nu ii permiteau sa il lase acolo, in frig.

Se apropie de el si cu acelasi aer rece, il pofti in castel. Totul se schimba in clipa in care el ii cuprinse talia: un zambet cald I se intipari pe fata si ochii aceia de gheata  priveau cu atata caldura…Fara sa mai stea pe ganduri, ii raspunse la imbratisare, apoi il invita la masa. Aprinse focul in semineu si toata incaperea paru ca prinde viata. Flacarile luminau incaperea si camera impunatoare  se preschimba intr-un camin cald. Cei doi isi petrecura seara imbratisati, parca stiindu-se de-o viata, langa bradul frumos decorat. Spre dimineata, ea adormi, in acea liniste sfanta,in bratele lui.

Soarele rasarise de mult, cand ea se trezi singura. Tanarul cavaler disparuse. Focul nu mai ardea, iar frigul incepu sa puna din nou stapanire peste castelul de piatra. Fara a mai trage mantaua pe ea, iesi afara, in spernta ca va gasi calul. Dar afara nu era decat viscolul nemilos. Pentru o clipa se gandi sa fuga in oras, sa il caute pe strazi. Totusi, nu facu asta si se intoarse inapoi in castel.

Locuitorii orasului spun ca o mai vad, uneori, parca mai glaciala si mai distanta. Nimeni nu are curajul sa se apropie de ea. Ea isi duce zilele mai departe, in castelul de piatra, la fel de singura. Nimic nu s-a schimbat, poate doar zapada care s-a topit si inima ei care mai tresare, uneori, la amintirea acelei seri de Crciun care probabil ca nici nu s-a intamplat.

Aberatii de toamna

Om naiv, inceteaza sa te mai judeci atat de aspru! Ai grasit, dar nu este cel mai grav lucru din lume. Orice problema isi are rezolvarea, nu te mai consuma atat!

Ai gresit, dar stiu ca ai avut cele mai bune intentii. Daca ai ranit pe cineva a fost fara voie, iar daca a fost voit, e doar din vina celor care te-au facut sa fii ce esti acum. Tu nu ai nicio vina, esti doar produsul lumii rele care te-a schimbat.

La un moment dat ai sperat si ai fost sincer. Ei nu au vazut asta si te-au pus la zid. Apoi, treptat, ai ajuns ceea ce esti acum. Frica te-a facut sa stai departe de oameni si sa te ascunzi in propria-ti singuratate. Ai dat cu piciorul chiar si celor care te-ar fi putut transforma, dar cine te poate condamna?

De unde poti sa stii, suflet naiv, ce e bine si ce e rau, cand tot ce vezi cu ochii e minciuna?c e asteptari isi permit ei sa aiba de la tine, cand sa traiesti in lumea lor inseamna sa fii ca ei? Dupa ce te transforma, te vor critica, iar tu nu poti decat sa privesti neputincios marioneta  din oglinda. Ramai cu greselile tale curate, care palesc in mizeria cotidiana.

Faptura dezorientata, gaseste-ti calea, netulburata de zgomotele din jurul tau. Nu iti urma inima, te va rataci in intuneric. Nu iti urma nici ratiunea, stie doar destinatia si nu acorda importanta calatoriei. Fii tu, cu bune si cu rele nu te teme sa iesi din tipar, sa gresesti, sa canti noaptea, pe strazi, sa zambesti necunoscutilor si sa le oferi caldura, chiar si cand ai de strabatut temple de gheata. 

Candva vei iesi la lumina, iar in urma ta vor ramane framantari care se vor sterge, precum urmele pasilor de pe nisip. Si cand vei avea forta marii, vei fi cu adevarat impacat cu tine!

UNICA IUBIRE

Marea ne uneste. Ai ajuns si tu, fara sa vrei, parte din ea. Fie ca valul sa te mangaie asa cum as fi facut- eu. Fiecare briza iti va sopti tot ce nu iti voi spune eu.

Stiu ca preferi nisipul blond, atat de cald si sigur. In mare nu ai gasi decat sufletul meu,  salbatic in bataia valurilor. Doar marea stie... si e mai bine asa.

Marea are grija de tine, fara sa stii asta. Puterea ei e imbunata de gandurile mele. O sa te aline, ducandu-ti cele mai adanci taine in adancurile ei, unde le vor intalni pe ale mele. Ne scalda aceeasi apa si ascultam dulcele concert al valurilor. Pastreaza asta in tine, nu lua cu tine ce nu poti transmite!

O sa vina clipa in care o sa ma simti asa cum simti apa rece a marii dupa o zi de plaja.

P.S. Ea nu te va iubi nicidata asa cum iubesc eu marea!

Comercial

De muzica de  la radio nu scapa nimeni! Oricat de multa cultura ai avea sau cat de putin ai interactiona cu societatea, tot vei fi lovit la un moment dat de sageata nemiloasa a muzicii comerciale. Cei care spun ca refrenele in voga le sunt straine, mint.

Cel mai mare geniu e tot om, deci are nevoie de paine si apa (bautura si tigari). Pentru asta va fi nevoit sa iasa la magazinul din coltul strazii , unde gandurile sale despre teorii existentiale vor fi tulburate de cate o voce pitigaiata si foarte prelucrata.

Cei mai intunecati rockeri vor pune, la un moment dat, dupa mult alcool, hituri care vor destepta audienta.

Problema cu piesele astea e ca sunt atat de stupide si fara sens incat raman intiparite in memorie, inconstient. Atfel, cand meteorologul anunta temperaturi de 30 de grade, simti nevoia sa completezi cu "0, 0 grade, 0,0 grade"

Sau cand tu, fata finuta, epilata si unsa cu toate cremele, fredonezi involuntar "pe barba mea" , ca si cum intreg testosteronul din lume s-ar afla in porii tai.

Toate terapiile cu opera si muzica clasica nu vor vindeca un creier pervertit de "uaki ai du, du, du, in mintea mea esti tu, tu, tu", asa ca trebuie sa ne resemnam si sa acceptam soarta cruda. Asta sau sa stam cu castile pe urechi mereu. 

Drame virtuale

Lumea virtuala este menita sa ne apropie si sa distruga frontierele. Uneori, insa,  ne aduce  periculos de aproape de persoane pe care, in secret le visam hrana pentru rechini. Nu m-as fi gandit niciodata la asta daca nu auzeam astazi o discutie intre doua adolescente despre "curva".

Cosmarul uneia din ele capatase contur cand descoperise ca ea si Curva au prieteni comuni pe facebook. Folosindu-se de aceasta oportunitate blestemata, a ajuns pe profilul intunecat.

Curva nu contenea sa-si posteze poze cu iuby al ei, dorit cu disperare de nefericita suferinda. Isi etala zambetul de Joker si sprancenele Nike din ora in ora, iar victima nu putea decat sa stea in spatele monitorului si sa dea scroll, inecata in cea mai adanca neputinta.

Lucrurile deveneau din ce in ce mai rele: ea aparea in pozele prietenilor comuni , iar curva dadea like, cu o indrazneala de nemasurat. Parea un complot universal impotriva tinerei, care nu doar ca ramasese cu sufletul ranit, dar era si urmarita pana in cele mai ascunse colturi ale internetului de cosmarul ei de sex feminin. Toata aceasta poveste trista de dragoste virtuala suna cam asa:

" -Ma f*t in ea de curva, ca daca o prind o joc in picioare! Cum p**a mea sa dea like la poza mea? Cine se crede? Ca daca ma enervez, ii bat pe amandoi de ii nenorocesc. Ce p**a mea a vazut la aia, ca are zambetu' cat juma' de fata si cu sprancenele alea face reclama la Nike!!

-Pai i-a dat like lui X, nu avea de unde sa stie ca esti si tu pe acolo...

-Ma p*s pe ea, crezi ca nu ma stie? Jegoasa, o face intentionat, ca sa ma enerveze! Daca o prind, o las fara par in cap! sa vezi atunci ce likeuri o sa-i dau eu! Numa' likeuri ii dau! Sa vad ce mai posteaza cu mainile rupte!"

Se pare ca networkingul  a devenit un real pericol. Nu stim nicidata ce psihopati se ascund in spatele prietenilor de pe Facebook. Postam o poza, taguim persoane apropiate si undeva in acest univers, cineva traieste o drama existentiala din aceasta cauza.  Un singur like din partea persoanei nepotrivite si  tinere fragile devin asasine.

P.S. Consumul de Facebook dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur!

Barbati prosti

Spre deosebire de femeia proasta, barbtul nu este asa de la inceput.  La varsta la care fetele plang dupa iubiti pana li se dizolva rimelul waterproof, barbatul fie copilareste, fie se gandeste sa isi construiasca un viitor.  Daca opteaza pentru a doua varianta, cu siguranta munceste din greu. Se gandeste la idei de afaceri,  creatii artistice, proiecte agricole, orice i-ar asigura existnta lipsita de griji pe care si-a dorit-o mereu.

Uneori isi petrece noptile in brate delicate de femeie, niciodata prea implicat. Se indragosteste repede, ii trece si mai repede,dar  munceste din greu pentru a ajunge unde vrea. Anii trec pe langa el, acum isi da seama ca are tot ce si-ar putea dori, insa e singur si timpul e nemilos. Acum, tot tactul cu care a trecut prin viata devine istorie.

 In joc apare ea.  Cu mult mai tanara si poate cu mult mai inalta, este gata sa cheltuie cu sange rece tot ce a muncit  el intr-o viata. El se minte cu iluzia unei relatii cu o femeie frumoasa, in timp ce ea cauta cele mai noi tendinte in materie de silicoane.

Dragul meu Fraierica, tie nu iti pare nimic suspect? Chiar crezi ca pisy a ta sta cu tine de drag ce ii esti? Nu e pacat ca munca ta,  atatia nervi consumati si clipe in care simteai ca totul e impotriva ta  sa se iroseasca in mall, pe niste unghii neon? Chiar daca ai trecut de perioada in care credeai in dragoste absoluta si visai la povesti  romantate , nu ai fi un pic mai fericit sa stii ca ai cu cine discuta despre arta si filosofie ? Nu te-ai simti mai barbat cand ai vedea ca cedeaza greu cand trebuie sa platiti nota de plata si facturile? Te-ai gandit cum ar fi sa ti se topeasca in brate pentru ca asa simte, nu pentru colierul cu diamante?

De tine nu imi pare rau. De tineretea ei irosita, nici atat. Pana la urma, de ce mi-ar pasa mie? Insa tie ar trebui sa-ti pese. Noptile in care ea arunca cu bani sunt noptile in care tu nu dormeai ca sa ai ce manca.

Oare nu era mai bine cand nu aveai bani si papusa tunata, dar aveai minte?

Zile si nopti in Regie

A.S.Acest reportajel mi-a asigurat o paine. Nu e cea mai buna creatie jurnalistica, insa eu sunt mandra de el tare-tare. Fara el, eram somera. 

           De la statia de metrou Grozavesti si pana la Petrache Poenaru, se intinde Regia, cel mai mare complex studentesc din Romania.

                Pentru unii sanctuar al distractiei, ideal pentru petrecerea studentiei, pentru altii loc al depravarii si viciilor, avand ca pretext urmarea unei facultati in Bucuresti. In general, studentii care chiar vor sa invete, nu vin sa stea in Regie, insa exista si cateva exceptii.  

                Dincolo de toate zvonurile, cum arata cu adevarat  viata studentior de aici?

 De dimineata, eram la statia de metrou Grozavesti, sperand ca voi gasi niste ghizi amabili. Prima greseala: dimineata nu ai cu cine discuta, studentii dorm sau sunt la cursuri. Am baut o cafea intr-un bar cu preturi nu tocmai studentesti si am intrat in vorba cu trei tineri. Le-am spus ca sunt reporter si au fost tare incantati sa ma ajute, cu promisiunea ca vor aparea la TV si pentru ca era o scuza in plus sa nu se duca la cursuri .

  -Cum sunt caminele voastre? Ce conditii aveti? au fost primele intrebari care mi-a venit in minte.

  -Ohoo, anu' asta e lux. Am prins locuri d'alea bune, cu baie proprie. Suntem numa' patru."

   -Avem mai putini gandaci. Adauga, amuzat unul dintre intervievatii mei.

   -NUMAI patru?intreb eu, nedumerita, stiind ca, in mod normal, o camera de camin ar trebui sa aiba doua-trei locuri.

   -Da, anul trecut am stat supracazati. Sa vezi acolo, nene, puscarie. Eram 6. Imi era si rusine sa vin cu prietena.

Dupa o prima discutie, inteleg ca Regia nu ofera tocmai conditii bune de cazare. confortul sporit inseamna camere de cate 4 si numar redus de gandaci. Ulterior am afat ca exista si camine renovate, camere de cate doi, depinde de norocul fiecarui student.

Noii mei prieteni nu se plang. In cel mai rau caz fac haz de necaz si imi povestesc despre distractiile intalnite la tot pasul. Paradoxal, printre camine studentesti, vad parcate multe masini, majoritatea straine, multe dintre ele foarte scumpe.

-Acestea sunt masinile studentilor?

- Da, multi care stau aici au bani. Stau aici numa pentru ca au prins si ca sa se distreze.

 Distractia e in toi aici, in Regie. Fie ca mergi in club, in pub, dai o petrecere in camin sau doar bei o sticla de bere afara, nu exista sanse sa te plictisesti. Amicii mei mi-au promis, in aceasta seara, o petrecere de camin.

Ne intalnim si cu doua fete.  Aici, fetele sunt putine, iar majoritatea au fost asimilate si au adoptat comportamentul si obiceiurile baietilor.

- Cum va descurcati printre atatia baieti?

-Hehe... Baietii de aici sunt mai interesati de jocurile pe calculator decat de fete.

 Zambeste trist si isi aprinde o tigara. Totusi, observ un tanar care soarbe din priviri o domnisoara in fusta.

Cativa maidanezi trec in graba pe langa noi.

-Stai linistita, nu fac nimic! Ma calmeaza un student

-Ei sunt singurii care pot  manca mancarea pusa de mama.  Glumeste al doilea.

Am inteles, din povestile lor, ca studentii primesc multa mancare. atat de multa incat nu au ce face cu ea. pachetele cu mancare sunt singurul program de care se tine cont. Sosesc  la gara de nord sau autogara. Sunt singurele momente in care studentii au "intalnire" cu acasă.

Unii o vand prin camine, altii o schimba pe tigari, iar cei mai generosi o impart cu colegii sau o dau cainilor comunitari. Si, cum spun chiar ei, oricata mancare ai avea, tot mai bine intra o pizza sau o shaorma.

                Timpul trece altfel In Regie. Intre tigari, pachete si statusuri updatate pe Facebook, noii mei prieteni m-au invitat la petrecere. 

Deja e seara si la mese aproape ca nu mai gasesti locuri.  In unele localuri, pentru a spera la o masa, iti trebuie rezervare.  Se apropie momentul in care vom merge la petrecere. Intram in camin fara a fi legitimati. Muzica se aude , desi suntem abia la parter. cativa tineri ma considera cucerirea unuia dintre ghizii mei. Dau un shot in onoarea mea, si multe altele pe parcursul serii.

Intr-o camera, straini de larma de pe hol, doi studenti stu cu castile pe urechi si se joaca pe calculator.

-Asa o sa-i gasesti si maine dimineata. Poa' sa dea si cu bomba, ei de acolo nu se scoala.  imi urla in ureche unul dintre baieti

Apar si fetele, intr-un perfect contrast cu holul nu prea luxos.  Tocuri cui, rochii mulate, par bine intins.  Se bea, se fumeaza, se danseaza. Aproape de miezul noptii, un student dintr-o camera alaturata se plange de galagie.

-Daca vrei liniste, muta-te la apartament!

Petrecerea continua.  In baia comuna, o tanara isi varsa amarul, la propriu.  Printre suspine, spune ca sperantele ei sunt naruite si injura pe cineva. Nu a facut o alegere buna cand a ales combinatia dintre alcool si tocuri cui. Prietenele ei, usor ametite si ele, o sustin si ii declara ra dragostea. Petrecerea s-a spart abia spre dimineata, singurul moment al zilei cand, In Regie, e liniste. Las in urma mea caminele adormite, cu tineretea lor, cu povestile lor

Regia este un loc fascinant! Dincolo de gandaci, camere mici si bai comune, sunt peste 10000 de studenti care convietuiec, petrec, leaga prietenii, se cearta, sufera, iar a doua zi o iau de la capat.

Maine aceiasi maidanezi vor manca alte feluri de mancare, aceleasi baruri vor fi prea pline, alte fete vor plange in aceleasi bai comune.   Poti gusta din plin toate aceste experiente, sau poti fi prizonierul unei lumi virtuale, legat cu mana de mouse si cu privirea de ecran.  Fiindca asta e Regia!

Dialog

                Ne-am intalnit, in sfarsit, dupa aproape un an in care s-au intamplat multe. El avea acelasi zambet cald, chiar daca eu, din lipsa de timp aproape ca nici nu l-am mai bagat in seama. Am intrat intr-o cafenea simpla  si am inceput sa povestim despre cate s-au intamplat in tot timpul in care nu ne-am mai vazut.  Discutia a ajuns si in punctul acela caruia, cred eu ca i se acorda o importanta prea mare si pe care il evit. El imi stie conceptiile si felul de a fi, dar m-a impresionat cum a pus problema, din acest motiv nu m-am putut supara pe el pentru ca a deschis subiectul enervant:

-Ti-ai gasit si tu, pe cineva la Bucuresti?

(imi dau ochii peste cap, imi trec mana prin par, pufai iritata si sorb din cafeaua fierbinte)

- Eram sigur! Singura te stiu si nu ma asteptam sa te arunci in bratele cuiva doar de dragul companiei.  Si sincer, nu stiu cine ti-ar putea face fata. Ai darul de a scoate omul din minti. In loc sa dai sute de telefoane cand e in oras cu prietenii, iti vezi de treaba ta. Mai mult, nu il certi ca vine beat, ci razi de el si il pui sa bea si cu tine. Iei foc daca vrea sa iti plateasca cina. Esti gata mai repede ca el cand vine vorba de iesit in oras si nu iti pasa daca e in compania altor fete. Nu vrei gesturi tandre si dispari doar pentru a fi singura. Poate parea ideal dar noi suntem speriati de asta, nu stim ce sa intelegem. Credem ca nu iti pasa. Vedem genul asta de atitudine ca pe o dereglare universala. Desi ne plangem ca voi, fetele, ne stresati, ne place sa va stim ingijorate si vulnerabile, vrem sa fim acolo cand plangeti la filme si sa va dam hainele noastre ca sa va incalziti. Tu te lauzi ca iesi afara, iarna, doar in corset . Nimeni nu stie cand esti serioasa si cand glumesti, cand esti vesela sau trista si mai ai si obiceiul sa arunci sageti intepatoare oricui nu iti face pe plac. Preferi sa stai cu baietii decat sa iti plangi de mila cu fetele, cu toate astea esti mai mereu ca scoasa din cutie. Cel care te va avea, candva, trebuie sa fie un erou. O sa il admir si compatimesc in acelasi timp. Nu stiu daca el exista, pentru ca tu ai standarde ireale, dar cand se va intampla voi fi cel mai fericit pentru tine.

- Cum le zici tu, asa, profund. Nici nu am stat sa ma gandesc la asta, la cata treaba am! Pot sa te editez si sa te postez pe blog?

-Stiu ca oricum vei face asta, deci are vreun rost sa ma pun de-a curmezisul curentilor?

-Nici n-ai idee cat de bine mi-a facut ca am iesit!

Vise

Nu trebuie sa ma cunosti prea bine ca sa stii cat imi place apa si sa inot. Si subconstientul imi impartaseste pasiunea, motiv pentru care imi trimite, cel putin o data pe saptamana, vise in care  imi demonstrez capacitatile de sirena .

De multe ori sunt la tara. Sfidez panourile cu "scaldatul interzis" si ma aventurez in apele reale sau inventate de imaginarul meu nocturn. Uneori ma intalnesc cu persoane pe care le stiu. Alteori inventez razbunari stupide, pe care mintea mea nu le-ar putea imagina niciodata in starea de veghe. Oricum ar fi,, nu ies din apa.

Imi plac visele in care sunt la mare. Tot in apa, numai ca aici am si valuri.  O data am fugit cu o gasca de rockeri necunoscuti la Constanta. Ei si-au vazut de ale lor, eu inotam, desi era cam frig afara. De cateva ori, mama tipa, pe plaja, dupa mine. Abia daca o auzeam, eu ma balaceam fara griji undeva in larg.

O data pluteam pe Dambovita, de-a lungul Regiei. Era mai relaxant decat vizita la un SPA de lux. Cel mai mult imi placea ca, pe malurile apei ,oamenii isi vedeau de drumul lor, fara a ma baga pe mine in seama.

Uneori mai sunt la piscina, o data am inotat cu niste rate in apa unui lac de munte. Visele m-au purtat si intr-un mediu exotic, la niste bai turcesti, cu sauna, uleiuri parfumate si mult abur.

Cel mai mult imi plac visele de la ocean Acolo nu sunt in apa mereu. Stau pe plaja, aproape de casa mea unde stiu ca ma asteapta muzicianul brunet.

Iertare

A.S. E Saptamana Mare, hai sa fim mai buni!

Suntem oameni si gresim! Uneori actionam manati de impuls, alteori dam importanta prea mare celor din jur, iar asta ne face sa fim asa cum ar vrea ei.

Nimeni nu este perfect, nici chiar eu! (wow, surprinzator, nu sunt perfecta!!) Recunosc, am facut la viata mea si bune si rele. Uneori, ma gandesc ca mi-a venit mintea la cap si imi propun sa fiu o persoana matura si responsabila. De fiecare data cand fac asta, sfarsesc  prin a face o tampenie!

Totusi, nu vreau sa vorbesc despre mine. E bine sa stim cand gresim, unde am gresit si trebuie sa cautam motivele care ne-au determinat sa actionam astfel.  Un impuls de moment, un zvon sau niste prejudecati pot transforma oamenii in monstrii si ajungem sa semanam ranchiuna, rautate si barfe.

Cel mai nobil si intelept este sa discutam si apoi sa iertam. Sa fim seriosi, cine procedeaza astfel?  Tind sa cred ca nu mai exista "te rog frumos sa ma ierti", sau daca mai este folosit, nu are nicio valoare. Preferam sa stam suparati si sa fugim de probleme, in loc sa le confruntam.

Vreau sa cred ca ma inteleg bine cu toata lumea. In universul meu roz si pufos nu exista neintelegeri si intrigi. Suparare nu pot sa port, e o povara prea grea. din cauza asta cred, in mod fals, ca toata lumea gandeste la fel.  

Nu zic ca toata lumea sa fie prietena cu toata lumea, ar fi o viata plictisitoare. Zic doar sa incercam sa dam o a doua sansa celor impulsivi, imaturi si fara prea multa minte, care dincolo de comportamentul  exagerat ascund intentii bune.

Fat Frumos

Toata lumea a auzit de cliseul cu Fat Frumos calare pe cal alb la care viseaza toate fetele( si nu numai)! Fie ca abia au auzit povestea Cenusaresei sau ca sunt divortate, cu 3 copii, fetele si femeile il asteapta pe cel care le va duce intr-un regat magic si vor trai fericiti pana la adanci batraneti.

Eu cred in el la fel de mult cum cred in Mos Craciun, Zana Maseluta si alte craturi de basm.Da, ma cuprinde si pe mine,inima de piatra, visarea la rochii de bal si castele impunatoare, dar nici in contextul asta nu imi pot imagina un print romantic si iubitor. Mai ales cand acesta poarta colanti si maneci bufante.

Mica Sirena ar fi fost mult mai fericita pe funul marii, langa un triton simpatic care sa ii faca multi pui de sirena. Nu inteleg cum poate lasa cineva coada de sirena si capacitatea de a respira sub apa pentru niste picioare care dor, se umfla si pot face varice .

Cenusareasa probabil a acumulat in timpul balului cantitate de alcool destul de mare in sange, altfel nu imi explic cum a putut pleca fara un pantof.  Nu e ca si cum i-ar fi cazut un cercel si nu a observat. A alergat semidesculta de la palat pana la ea acasa. Norocul ei a fost ca si-a recuperat pantoful.

Alba-ca-Zapada a avut noroc cu un print impiedicat. Daca el ar fi vazut pe unde merge, ea ar fi avut si acum bucata de mar blocata in gat.

Nici pe Frumoasa Adormita nu o inteleg:  dincolo de sarutul magic al dragostei adevarate, cineva a trezit-o din somn. Asta e de neiertat, mai ales ca, macar o cafea putea sa-i dea daca tot i-a deranjat odihna.

Frumoasa Belle(ok, stiu ca e pleonasm, dar ce sa fac daca asa o cheama?)e dovada clara ca femeia, pentru un palat aurit suporta chiar si o bestie paroasa.  Ce daca a rapit-o? A dus-o de la tara, la palat si asta scuza aspectul de caverna si comportamentul brutal.

Si acum, printul meu, departe de toate basmele  frumoase: E artist, mai mult ca sigur. Muzician, pianist. Are parul negru  , de la foarte ondulat la cret si niste ochi caprui, tulburatori. Sta la mare sau o sa se lase convins de mine sa stam acolo.  Daca se va scrie vreodata o poveste despre mine, rog autorul sa mi-l plaseze pe individul descris mai sus! 

ROXANA

A.S. Narcisismul si egocentrismul imposibil de masurat m-au determinat sa scriu un post despre numele meu.

Nu-i usor sa te numesti Roxana! Aparent, e un nume ca oricare altul, insa este nevoie de o tarie de caracter foarte mare pentru a-l putea purta. Uneori pare mai usor sa mergi pe tocuri de 20 decat sa te cheme Roxana.

Mama mea a fost foarte inspirata atunci cand a aflat ca nu voi fi baiat si nu imi va zice Razvan(as fi fost un  metalhead sexy cu parul pana la coate, unghii vopsite si ochii conturati) . Nu s-a gandit sa imi puna nume simple, precum Maria, Ana, Ioana, Andreea, dar nici nume sonore, complicate, ca Lorelay, Jasminne sau mai stiu eu ce alte nume nastrusnice, intalnite prin telenovele si  carti citite azi doar de hipsteri.  In entuziasmul ei de proaspata mamica, s-a gandit sa imi zica "Roxana" .

Potrivit etimologiei, Roxana provine din persana si a fost numele putrtat de sotia unui ilustru imparat. Dupa niste cercetari amanuntite, iti dai seama, cu tristete, ca porti numele unei neveste nebune de poponar.

Pentru ca nu te cheama Roxana degeaba, compozitorii se intrec in a-ti dedica piese. Din acest motiv, copilaria mi-a fost marcata de celebrul refren  "Roxaaanaaa, eu te spun lu maaamaaa, mi-ai furat banaaaanaa....!" Si situatia persista. Cred ca din cauza asta nu suport paraciosii.

Tot in sfera muzicala autohtona, Arssura povesteste intr-o piesa relatia stransa dintre Roxana si vasele de toaleta.

Voci feminine rasunatoare se identifica cu acest nume:toata lumea a auzit de  Roxy Manelista sau de Roxana- Printesa Ardealului.

Roxy este si foarte dulce, motiv pentru care exista ciocolata la mai putin de un leu. Cam panarama ea asa, se vinde ieftin.

In fine, pentru a purta numele cum se cuvine trebuie sa lasi ceva in urma ta. Cel care aude de tine trebuie sa fie ori foarte extaziat, ori speriat ca de bombe. Nu exista cale de mijloc. O Roxana adevarata isi pune amprenta oriunde si nu trece neobservata. O Roxana adevarata este combinatia dintre o lady rafinata si un barbat puternic. Stie sa fie sarcastica, nemiloasa si transanta cand poarta volane roz, dar poate fi adorabila si gingasa in geaca de piele si tricou Metallica.

Roxana trebuie sa aiba mereu simtul umorului la ea, chiar si cand e numai jale in jur.  Va iesi cu capul sus din situatii stanjenitoare si va avea stil chiar si atunci cand sparge seminte.

Nu-i usor sa porti acest nume! well played, mom!

P.S.1: Aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare!

P.S.2:Daca ajungeti prin Regie, dati o fuga la Roxy. E mancare buna si ieftina. 

Principii

                Niciodata nu mi-a placut sa depind de cineva, material sau emotional( mama si tata nu se pun). Ma ingrozeste sa vad fete de varsta mea, sau mai mici ca mine, alergand dupa bani mai repede decat alearga un student intarziat dupa metrou.

                Nu voi putea face niciodata diferenta intre masini sau telefoane de ultima generatie(al meu a fost cumparat dupa criteriul "are floricele pe spate"). Nu spun ca banii nu sunt importanti, insa intre numarul lor mare si independenta mea, aleg ultima varianta. Nu am analizat pana acum aceasta problema(am avut parte de tot ce mi-am dorit, nici nu as fi avut de ce) pana de curand, cand am avut parte de propuneri care mai de care mai "tentante".

Iata una din ele:

                Sambata seara, Bucuresti.  Lume multa in club, preturi prea mari pentru niste studenti . Nu avem masa, vom sta in picioare toata noaptea.  Nimic grav, doar am venit sa dansez si sa ma distrez. (mai ales sa dansez).  Piese comerciale, suna toate cam la fel. Noroc ca au fost mixate cu ceva latino, dansabil. 

                Vine si ma ia la dans. Nu arata rau, mai are si parul ondulat. Se prezinta. Prima data, marturisesc ca am inteles Salam.  Ulterior, am aflat ca altul ii este numele. Totusi, ii voi spune domnul S. In vacarmul clubului, reusesc sa inteleg complimentele pe care mi le face, intr-o romana sacadata dar corecta gramatical. Ma invita la masa lui, unde mai era cu alti baieti. Am nevoie de o pauza, deci accept bucuroasa invitatia(mai mult de dragul canapelei) .

                 Scoate un telefon mare cat tableta mea din buzunar. Imi spune ca e din Iordania si imi arata poze."Casa mea", aratandu-mi o constructie mare, neeuropeana, intr-un orasel situat in desert. Urmeaza o alta ploaie de complimente, si o alta poza:"sora mea" . O persoana de sex feminin, care putea avea intre 11 si 50 de ani, intr-o mantie neagra, cu chipul acoperit.

" Imi place mult de tine. Vrei sa vii cu mine in Iordania?"

                Nu stiu ce sa raspund. vreau sa plec. Ia grupul de unde nu-i. Clubul isi vede de viata lui dinamica, sfidand parca uimirea mea. Incep o teorie caracterizata prin mare debit verbal. Nu mai tin minte exact ce am zis, dar ideile principale erau urmatoarele:

1)De ce eu?

2)De ce ai lua pe viata fete pe care le cunosti de o ora?

                Imi povesteste despre afaceri cu petrol , un Porche , ceva terenuri si aur. In mintea mea apare doar imaginea surorii prea imbracate. As vrea sa cred ca face misto de mine, dar treaba e cat se poate de serioasa.  Zaresc grupul cu care am venit si ma duc inspre el. Domnul S ma urmeaza: "vrei sa vorbesc eu cu parintii tai?" Vreau sa plec la camin.  Vorbesc cu prietenii mei, inteleg situatia, si plecam fara a mai spune ceva.

          Dupa un drum presarat cu glume cu teroristi, ajung la camin, in camera mea mica. Adorm impacata: pentru ca am venit la Bucuresti sa invat, nu sa alerg dupa bani. Nu imi permit sa imi cumpar cele mai scumpe haine, dar imi permit sa fiu libera. "Maine" puteam fi intr-o tara vesnic calda, departe de tot. Mii de fete ar fi vrut sa fie in locul meu. Unele ar crede ca doar ma laud.

         Da, asta e si scopul: sa ma laud ca inca am principii. Ca vreau sa muncesc eu pentru a-mi satisface capriciile. Ca mai fericita sunt la vanatoare de gandaci, in camin, decat la vanatoare de baieti cu bani, in cluburi sau pe Lipscani. 

GANDURI DE EXAMEN

b,b,b...nu poate fi tot b. Ce am pus inainte? a. Raspuns corect:c

Din Oceanul Pacific, a iesit un peste mic...ce ar cauta un peste oceanic la Universitate?

Stamina, pistil si inca ceva....

Ala-bala portocala. Ala-bala portocala. Hmm...ar cam trebui sa schimb fructul: Roxaaana, eu te spun lu maaamaa, mi-ai fuuurat banaaanaa....

Vreau la mama!!!

Ce inseamna cuvantul asta?

Esti vinovaaata, ca-ntro noapte instelataaaa, mi-ai jurat iubirea toata si ai plecat....

Tin minte ca am citit despre asta, de la"Crazy" la "Crazy little thing called love"

Gandesc logic:  Daca visez un cal mov, inseamna ca voi primi bulgari de zapada in cap

O sa aleg raspunsul pe care mi-l dicteaza inima: de ce nu e bum-bum la nicio varianta?

Daca trec cu bine, ma apuc de Counter Strike

Oare cat e ceasul?

Actrita

                Sunt o doar o actrita incompleta. Nu am rol. Nu fac nici macar figuratie. De ce veniti sa ma vedeti? nu v-ati saturat de aceeasi scena goala?

                Nu a mai ramas nimic din vechiul teatru...

                Regizorul nu mai e. Nu a fost niciodata. Fiecare actor era raspunzator pentru ce face pe scena.  "Actiune" se striga cand eram cu adevarat pregatiti. Si nu am fost niciodata. Aveam parte de cei mai natangi parteneri. In plus, nici nu imi place sa impart scena nimeni!

                Revenind la partenerii mei...nu erau capabili sa imi faca fata.  Mereu sfarseam in bratele altcuiva, iar in ultimul act aveam parte de un sfarsit tragic. Desigur, scenariul se schimba, in functie de public. Doar ca spectatorii nu au darul de a surprinde esenta. Ei vin doar pentru divertisment. Degeaba le tineam eu un monolog filosofic. Ei erau interesati de povesti de amor, adulter, razbunare si crime. Daca se intampla sa nu am partener, imi faceau ei rost.

                Din pacate, nimeni nu mai voia sa joace cu mine si a doua oara. Dadeam viata unei Desdemone mai geloase decat insusi Otello si patam cu infidelitate panza Penelopei .  Momentul meu preferat a fost cand Julieta a refuzat sa isi ia zilele. Sa fi vazut nedumerirea bietului Romeo cand isi dadu seama ca a lui iubita doar dormea  adanc...

                Am ramas singura in cabina mea. Imi tin companie costumele de catifea si jupele de matase. Ma asteptati degeaba! vreau doar mirosul intepator al cafelei si pe el.  Recunosc, imi e dor sa il ascult ore in sir cum repeta la pian. Ceva in mine tresare de fiecare data cand ii ascult piesele.  Este secretul pe care cei din sala nu il stiu.

`               Si voi? voi ce stati? nu v-ati saturat sa cersiti povesti de la o scena pe care nu se intampla nimic? nu mai aveti ce vedea. Protagonistul a fugit, iar eu visez la plete negre manjite cu parfum de pian.  

VECINU'

Se stie deja ca romanul este foarte sociabil, ca ii place sa petreaca si sa fie in compania cat mai multor oameni.  Are nevoie de aprobarea celor din jur si din aceasta cauza, se pare ca si-a definit un scop precis in viata: nu este  vorba de banalitati precum intemeiarea unei familii, pace sufleteasca si alte fleacuri, ci scopul sau este mult mai nobil: sa-l oftice pe...Vecinu'.

                Cine este Vecinu'? Oricine poate fi Vecinu':eu, tu, presedintele tarii sau un simplu vanzator de la taraba. Oricine este predispus la a avea inima crapata de invidie cand pe strada trece, el, romanul, intr-o decapotabila (si ce daca e ianuarie?).

                Doar nu credeai ca si-a luat masina pentru ca are nevoie disperata de acel model sau pentru ca e vreun fan inrait al brandului respectiv.  Finalitatea achizitionarii fiarei pe patru roti este, dupa cum recunoaste chiar el:"sa moara dusmanii mei"; "moare lumea de necaz"(sa nu uitam ca romanul s-a nascut poet)

                Adevarate teorii  ale conspiratiei se nasc din motivul asta, planuri si scheme calculate in detaliu . fiecare gest este  bine planificat, nimic nu este lasat la intamplare: "imi dau copilul la o gradinita cu plata in Lire pakistaneze, apoi il dau la o scoala cu predare in olandeza antica. Asta il ajuta sa termine o facultate al carei nume se scrie pe jumatate de coala A4. Va avea un job bine platit si( viitorul ii va fi asigurat) vecinii vor muri de ciuda.

In cazul relatiilor, exista doua posibilitati:

a) "O sa imi iau cea mai misto gagica, sa crape toti cand vad ce piesa am" (asta e varianta soft. Noroc ca pamantul romanesc a fost binecuvantat cu multe femei frumoase , sa ai de unde alege)

b) "Moama, ce bafta are prostu', cu ce bunaciune umbla! Ia sa i-o fur, sa-l oftic pe bulangiu!(Varianta hard. apare ca replica a primului caz, atunci cand Vecinu' ti-o ia inainte)

Si cunoscutii trebuie sa stie relatia de tip roman-vecin: cand isi conduce musafirii la plecare, el, romanul trebuie sa isi manifeste indignarea cu privire la apucaturile de stalker ale  vecinului:" Uite-l pe ala de la patru, se face ca sterge geamu'! stiu eu ca ma urmareste, sa vada cine a venit la mine! asa face mereu!"

Nu se poate ca apropiatii sa nu afle valoarea si notorietatea romanului, atat de mare incat colocatarii isi traiesc viata prin el. Astfel se mai adauga cateva decese cauzate din pricina necazului, nu oricine este urmarit de paparazzi cu carpa de sters geamuri in mana.

Alte lucruri pe care Vecinu' trebuie sa le stie: calitatea boxelor(cu cat muzica ajunge mai departe in cartier, cu atat mai multi vor crapa de invidie), faptul ca la masa se va consuma carne(mirosul imprastiat pe scara blocului va avea grija sa aduca meniul zilei la cunostiinta tuturor), locul in care se afla Romanu'(macar aparent. Chiar daca subiectul nostru sparge seminte pe o banca in parc, pe reteaua de socializare trebuie sa apara check-in dintr-un restaurant cat mai luxos. Noroc cu Wi-fi)

Citat in loc de concluzie: