A.S. Pentru aceasta postare m-a
inspirat o piesa de la radio( care nici macar nu e genul meu, surprinzator), a unei fete de 14 ani. Nu neg insa ca si
dorul de « inceput de scoala » are o contributie in postarea ce va
urma .
Amintirile sunt cu noi oriunde, oricand.
Cele mai dureroase sunt amintirile placute, deoarece stii ca acele clipe
sunt innodate irevocabil pe firul
vietii, fara a oferi posibilitatea de a fi retraite. Cine nu ar vrea sa retraiasca o seara magica,
un hohot de ras, o plimbare, un chiul , un bal ?
Cu totii avem acele amintiri care ne invadeaza fara drept de apel
incercarile de a adormi, si asta e mai trist decat orice lucru neplacut,
petrecut anterior. Macar de acelea am
scapat, nu mai exista cale de intoarcere.
“It'll drag at your heart until you
can't do anything but look back”- spunea Scarlett despre lucrurile frumoase ,
risipite pe aripile vantului. Si totusi,
ce stia ea despre asta? Dar sa nu vorbim despre minunata Scarlett O’Hara, nu
mi-ar ajunge un blog sa scriu despre ea.
Si ce ramane de facut in astfel de situatii ? ne ocupam timpul, traim
in prezent, ne gandim la viitor. Dar
daca acestea au la temelie experiente anterioare ? trebuie sa uitam de trecut si sa o luam de la
0, in fiecare zi.
After all... tomorrow is another
day!
