FRUMUSETE

                Frumusetea feminina este, a fost  si va fi  un subiect controversat, fascinant,  mistic.  Feminitate, mister, rautate, ceva bun gust si un parfum de calitate stau in spatele fiecarei Zaraze care se plimba "in parc, pe-nserat", intorcand capetele trecatorilor. A nu se confunda cu "pitiponceala"  si vulgaritatea.

                Inca vreau sa cred ca, in zilele nostre, exista ACEL tip de femeie: eleganta, misterioasa, senzuala , insa fara a fi obscena si vulgara. Acea femeie care va lumina o sala de spectacol la teatru prin simpla prezenta, si care, la randul ei, se va lasa luminata de incarcatura emotionala de pe scena.  

                Nu voi scrie despre frumusetea interioara, despre bunatatea radianta care emana frumusete si alte dulcegarii(ne)superficiale , pentru ca, sa fim sinceri, prima impresie conteaza.  Mult mai interesanta va parea femeia coafata, in rochie si pe tocuri, comparativ cu buna si fidela nearanjata, in hanorac tip pijama.  Asta tine de conditia umana si de instincte primare, nu se poate controla prin etica si morala.

                Incerc sa spun ca orice fata poate fi frumoasa, daca isi acorda timp: Feminitate, par aranjat si  haine croite astfel incat sa starneasca doar prin puterea de sugestie sunt  armele magice cu care devii ,din "banala" , "extraordinara".

            Ambalajul acesta vinde, dar nu e totul. Frumusetea se gaseste in privire, este sarea si piperul fiecarei aparitii: visatoare, jucausa, hotarata, toate acestea vor atrage si vor starni interesul. Desigur, pentru unii  sublimul se afla in durerea din ochii unei tinere femei, lipsita de speranta si vulnerabila.

                Desi suntem in mileniul 3, vulnerabilitatea va aduce puncte in plus unei fete, viitoare femei:  fluturatul din gene date cu mascara va detrona capacitatea de a deschide conserve de una singura.

                   Vulnerabilitatea devenita disperare , apoi rautate va avea cel mai mare succes: sa nu uitam de sirenele irezistibile, ispitele mortale ale oceanelor. Privirea frumoaselor vrajitoare inainte de arderea pe rug este izvorul multor blesteme. Totusi, locurile blestemate sunt cele mai captivante.

                Femeile nu vor recunoaste niciodata puterea de seductie a altor femei.  Pentru ele, frumusica e o curva disperata dupa atentie. In traducere libera:" ea are succesul pe care si eu mi-l doresc,  ce are ea si eu nu am?"

                Si  frumoasele sunt oameni. Au probleme ca si noi, restul "invidioaselor".  Uneori  parul le seamana cu o capita de fin, au momente in care beau pe ascuns si asculta piese ridicol de romantice.

                Eu le vad ca pe cea mai trista categorie: triste pentru ca risca sa-si iroseasca tineretea si frumusetea. Pentru ca in spatele fiecarei picaturi de mascara exista ceva ce stiu doar ele. Stiu si ca rostul lor e sa placa, si vai de cele care nu-si indeplinesc sfanta misiune.  De-ar simti doar durerea unor tocuri prea inalte...

P.S.  Am incercat sa abordez obiectiv subiectul, nu ma aflu nici in tabara invidioaselor, nici a frumoaselor. 

SFANTUL ANDREI

                Sfarsit de noiembrie, zapada ameninta ca va cadea , magazinele arata de ceva vreme precum decorul unui film cu spiridusi, made in Laponia. Dar pana ca 1 Decembrie sa deschida sezonul cadourilor, al cumparaturilor si al meselor sfarsite la spital, se apropie, ignorat de societatea de consum, Sfantul Andrei. 

Acest Halloween  autohton, sarbatorit, in special, in mediul rural, ascunde o suita de traditii si superstitii , in care normele logice nu au nicio relevanta.

                Se spune ca, in seara de Sfantul Andrei,  animalele capata grai omenesc si spun, cui le intelege, tainele lumii. Nu stiu ce canepa cosise cel care a ajuns la concluzia asta, nu stiu ce lup i-a demonstrat lui teoria relativitatii, dar , conform acelorasi traditii, individul si-a piedut mintiile apoi. Cum vine asta? intai iti recita Blaga fiarele paduri, dar abia apoi iti pierzi mintiile? Cand aflai tainele universului din gura unei vaci vorbitoare de limba romana, erai intreg la cap, romane drag?

                Tot in seara de Sfantul Andrei, se spune ca ies strigoii si bantuie satele, provocand pagube materiale dar si umane.  Imi doresc ca cel care a vazut grupul de zombii sa fie la un loc sigur, cu gratii la geam si sper ca-i vine bine camasa de forta. Aaa, exista si un antidot in cazul "strigoiul": parfumatul si delicatul usturoi. Taranii romani, precauti, se ung pe corp si isi atarna la poarta usturoi.  In teoria olfactiva, se pare ca un condiment intepator invinge un cadavru putrezit. Din nou, logica si imaginatia romanilor isi demonstreaza fascinatia.

                Si, favorita mea: dupa o zi de post negru, fetele nemaritate coc o turta, isi pun busuioc sub perna si astfel isi afla ursitul, care in vis le aduce apa.

Nu inteleg cui, dupa o zi de infometare absoluta, i-ar revela subconstientul sufletul pereche. Eu, daca as tine post negru, in seara aia cel mai probabil as visa fripturi si sarmale. Daca, prin absurd, l-as visa pe Gheorghita, venind entuziast cu ulcica cu apa la mine, cel mai probabil i-as da-o de cap. Adica eu nu mananc nimic 24 de ore si tu ai tupeul sa vii sa imi aduci apa?

                 Dar, din fericire, m-am nascut la oras si aceste mituri exista doar in carti. (Sper ca nu a dat apocalpsa zombiilor si in brasoveni sau in bucuresteni) cu toate astea, marturisesc ca imi doresc in secret sa....discut cu maidanezii, sa le explic ca eu tin cu ei si sa ii intreb daca au ceva cu mine.(sunt paranoica si cand vine vorba de animale). Si da, aleg friptura in locul sufletului pereche.

In incheiere, vreau sa le transmit "La multi ani!" tuturor sarbatoritilor zilei. Sa petreceti, sa beti si sa va distrati!

MITURI

                Noi  suntem sirenele. Desi suntem fiice ale adancurlor, nu suntem cu mult diferite de voi. Din nu stiu ce motive, ei ne vad pe noi ca fiind rele. Ce am facut noi sa ne considere asa? Noi, care veneam seara de seara la tarm, cat mai frumoase, pentru a-i incanta....       repetam ore in sir cele mai duioase doine, sa le alinam dorul si sa le furam un zambet, pe care apoi l-am fi pastrat intr-o scoica de perle.

                Dar ce am primit la schimb? ignoranta . Am fost azvarlite fara mila in ape tulburi, iar apoi ni s-a spus  ucigase de marinari.  Noi nu ucidem! Sufletul  ajuns in apele noastre are un motiv pentru care se afla acolo.  Voi, in schimb, ne-ati alungat si ne-ati facut sa parem monstrii. Da, stim ca am gresit cand doream sa ne jucam cu voi si sa va luminam existenta. Am gresit  oferindu-va prea mult!

                Dar vad ca nici voi nu va invatati minte! Tot pe langa apele noastre stati. Uneori as crede ca stati la panda,  poate-poate ne veti zari  cozile stralucitoare. Noi va tragem in lumea noastra si parem criminale. Acelasi cerc perfect inchis, precum unda unui lac de munte...

                Noi suntem ielele. Zane ale vazduhului, umblam  in grupuri si ne place sa dansam. Ne-am parasit cerurile pentru a dansa cu voi. Voiam sa ne invartim si noi in hora voastra . Credeam ca, impreuna, vom avea seri pline de voie buna.

                Voi ati fugit de noi. Ne-ati crezut nebune in rochii stravezii si nici macar nu ne spuneti pe nume. In loc sa ne intampinati cu flori, ne-ati alungat cu usturoi.  Dar, desigur, noi suntem cele de temut.  Noi distrugem recolte si furam minti. Ati fugi si la capatul pamantului doar sa nu mai auziti de noi. La inceput, ne-a  durut reactia voastra.

                  Credeam ca vom fi Ielele frumoasele, cele cu care doriti a dansa, cele in parul carora ati prinde flori si  le-ati promite cununi de stele.  din pacate, suntem Ielele nebunele,  care nu merita nici sa li se rosteasca numele si  va scot din minti. In sfintele nopti, va bantuim casele si curtea , doar pentru a ne hrani cu teama voastra. Teama de niste fapturi frumoase, care v-ar fi oferit multe.

                De ce aceste femei mitice sunt privite cu teama si scepticism? oare ca ele nu sunt multe alte muritoare,  capabile sa ofere totul, dar asta sa se intoarca impotriva lor candva? Nu sunt ele prea bune pentru lumea asta? 

PANTOFI

              A.S. Deoarece condurii de cristal se poarta doar la bal.   

         Imi amintesc acea seara... totul era perfect, ca intr-un basm.  Pasisem intr-o alta lume, in care puteam fi regina balului si in care aveam tot ce doream. In zori, vraja s-a rupt!

                A trecut  multa vreme de atunci...poate doar visasem.  Totusi, pantofii  inca ma asteptau, aruncati undeva in spatele dulapului. Mi-am zis sa-i ancorez in realitate si sa-i port.

                Realitatea e dureroasa, mai ales cand te bat pantofii. cu fiecare pas,  amintirile frumoase erau inlocuite cu o durere ascutita, la jumatatea drumului nu mai simteam decat efectul unor pantofi incomozi asupra gleznei.  Si am mers asa, o zi intreaga!

                Ce naiva am putut fi! M-au pedepsit pentru ca i-am desacralizat. Pasisera pe cea mai pura zapada, de ce am vrut sa-i afund in noroi? Simt ca a fost  o bataie meritata, fie si din partea unor pantofi de catifea:  meritata din plin, fiindca pentru o clipa am crezut in basme si in finaluri fericite. 

P.S Cand condurii de sticla se sparg, cioburile taie!

CAPITALA

                Imi place in Bucuresti! e dinamic si nu e loc de plictiseala. Viata e precum un carusel care te suceste si te ameteste pe nepregatite,  uneori prea brutal, alteori lin precum o raza de soare intr-o zi calda de toamna.  Vor urma cateva constatari (unele banale, altele originale) legate de fascinanta viata de student in capitala:

-Se poate dormi si fara liniste: e greu, trist, dureros, dar nu imposibil. e un fel de" I will survive" al viselor, reduse de la 12 ore de lucru, la 5-6.

-Pantaloni scurti galbeni cu ciorapi verzi si sandale in buline nu reprezinta o ciudatenie vestimentara. Toata lumea se imbraca dupa bunul plac, nu exista prea ciudat, vulgar sau zdrentaros.  De asemenea, hainele dau de gol si universitatea la care nu esti  " n-ai fata de Politehnica"

-Intre rosu si verde nu exista nicio diferenta, strada se trece cu toata lumea, indiferent de trafic, culoare, sau  ambulanta . De partea opusa sunt autoturismele, iritate de acei omuleti enervanti care isi permit sa treaca, fie si regulamentar (ipotetic vorbind) si se intrec in claxoane si injuraturi  nastrusnice

-Sunt la jurnalism, pot tavali prin noroi pe oricine imi pare ca s-a uitat urat.  In general sunt zen, dar m-am nascut in Transilvania si gena de vampir isi spune cuvantul , la nevoie.

-  O pisica fara stapan( raritate) e semn bun: zona fara caini maidanezi

- Oricine poate trai experienta unui videoclip romantic atunci cand trece Dambovita(pe pod, evident) incetosata, cu castile in urechi si o rochita suflata usor de vantul tomnatic.

- Veste trista pentru amatorii de inot si scufundari: Herastrau, Cismigiu, Morii, Tei sunt doar de privit. Si pentru cei mai depresivi, sunt si pazite....

- la scoala, media de prezenta e 3-4 ore, 3 zile pe saptamana. In baruri si cluburi, 6-7 ore, zilnic.

- Cultura se face la metrou, nu conteaza cat de aglomerat este. O carte citita acasa nu are niciun farmec, ce daca dai din coate sa o scoti din ghiozdan la Unirii, dimineata, cand ai de mers doar o statie si usile metroului nu se inchid? Daca este si ceva sofisticat, psihologic, ai un mare punct in plus fata de restul "soriceilor de biblioteca", pentru care Eliade si Petrescu reprezinta esenta (tot la metrou, evident)

-Oricine poate fi un erou si salva Rosia Montana

- Cel mai crud mod in care te poti razbuna pe iubit e o intalnire nocturna, la care nu ajungi, in Parcul Operei.

-Regia e un fel de Costinesti, doar ca fara bikini si slapi, unde in aceeasi zi primesti oferta de angajare atat la IBM cat si la videochat

- Am curs=Am liber

Voi reveni si cu partea a 2-a, momentan foamea si oboseala ma impiedica sa cercetez paradoxul vietii metropolitane din Bucuresti

AMINTIRI

A.S.  Pentru aceasta postare m-a inspirat o piesa de la radio( care nici macar nu e genul meu, surprinzator),  a unei fete de 14 ani. Nu neg insa ca si dorul de « inceput de scoala » are o contributie in postarea ce va urma .

Amintirile sunt cu noi oriunde, oricand.  Cele mai dureroase sunt amintirile placute, deoarece stii ca acele clipe sunt  innodate irevocabil pe firul vietii, fara a oferi posibilitatea de a fi retraite.  Cine nu ar vrea sa retraiasca o seara magica, un hohot de ras, o plimbare, un chiul , un bal ?

Cu totii avem acele amintiri care ne invadeaza fara drept de apel incercarile de a adormi, si asta e mai trist decat orice lucru neplacut, petrecut anterior.  Macar de acelea am scapat, nu mai exista cale de intoarcere.

“It'll drag at your heart until you can't do anything but look back”- spunea Scarlett despre lucrurile frumoase , risipite pe aripile vantului. Si totusi, ce stia ea despre asta? Dar sa nu vorbim despre minunata Scarlett O’Hara, nu mi-ar ajunge un blog sa scriu despre ea.

Si ce ramane de facut in astfel de situatii ? ne ocupam timpul, traim in prezent, ne gandim la viitor.  Dar daca acestea au la temelie experiente anterioare ?  trebuie sa uitam de trecut si sa o luam de la 0, in fiecare zi.  

After all... tomorrow is another day!

PRIMA

  A.S:   Prima  postare pe anul asta. Imi dau seama ca e sfarsit de august, sfarsit de vara, aproape sfarsit de an. Déjà am primit o agenda pentru 2014. A fost un an atat de plin, nici nu stiu cand si unde s-a dus, cert e ca a fost plin si ciudat.

    Viata noua : Imi vor lipsi diminetile heavy metal, , serile in cafenelele din Centru, noptile pline de rasete si chicoteli, imaginea Brasovului, vazut de la Belvedere,  oamenii dragi…

    As incepe sa scriu o poveste de dragoste, pe capitole, sa o postez pe blog si sa sper ca cineva o va citi si in 5 ani va fi best-seller.

As putea scrie despre cum sa planuiesti atentatul perfect si sa te transformi din papusica in rochite cu flori , in inamic public.

      Mi-as putea transforma blogul in “blog de fashion”, postand poze cu ultima oja luata la reduceri, as putea tine un jurnal online, sustine drepturile minoritatilor, expune toate suferintele si frustrarile, ca si cand cineva chiar ar citi.

      Dar literatura siropoasa ma enerveaza, de teroristi se ocupa americanii, nu sunt suficient de organizata pentru a tine un jurnal, minoritatile sunt, si asa privilegiate, iar frustrarile mele ma privesc doar pe mine. Totusi, recomand oja redusa de la Sephora, e surprinzator de buna.