CUVINTE

Uneori dam intelesuri marete unor cuvinte pe care nici macar nu le intelegem. Aruncam in stanga si in  dreapta cu noroiul produs din vibratia corzilor vocale fara a fi macar constienti de ceea ce spunem. Am invatat ca tot ceea ce ne inconjoara are o denumire pe care conventional, o asociem cu imaginea corespunzatoare.

Daca imaginile sunt niste proiectii ale luminii pe o anumita suprafata , ce sunt cuvintele? In esenta, ar putea fi doar vibratii, dar intelesul lor capata valori colosale si asta doar din cauza mintii noastre adaptate mecanic la mediul de viata.

Intelesul lor este talmacit si rastalmacit, pana ce mesajul se schimba complet, denigrand adevarul si o data cu el, tot Universul.

Teorii noncretioniste sustin ca Universul este rezultatul unei explozii de proportii inimaginabile. Ce intensitate a avut oare zgomotul exploziei primordiale si cat ne va lua sa o reproducem prin diavoleasca tehnologie ?

Dar inainte de explozie nu a fost linistea ? acea armonie redata de pauzele de pe portativ care a fost iremediabil inlaturata din dorinta de expansiune ?

De ce nimic din ce e pur nu face zgomot ? miliardele de fulgi de zapada care cad, o pana desprinsa din aripa unui porumbel, ploaia de frunze ruginite, rasaritul si apusul, toate acestea se produc in cea mai sacra liniste posibila.

Daca am arunca zgomotul si cuvintele nu am exprima mult mai multe prin liniste si muzica nescrisa ?

Enjoy the silence…

SIMFONIE

A.S. Intr-o zi de Boboteaza fara ger si trista precum o vioara abandonata, gandurile imi zboara catre adanca si sfanta  mare.

Cu mult inainte de existenta pacatului, o stea a parsit primitoarea bolta cereasca si a cazut pe Pamant. S-a pierdut in eterna noapte pana ce a ajuns intr-un abis . Fie datorita unor legi de fizica nedescoperite nici pana azi, fie datorita supranaturalului, in urma impactului a capatat o ciudata textura pe care noi astazi o numim ,,lichida ‘’. 

Fratii ei din cer priveau fascinati metamorfoza aceleia ce candva le fusese tovarasa de stralucire, si nu puteau decat sa admire nuantele albastre pe care aceasta le capata.

            Sora lor se schimbase mult : nu isi mai petrecea timpul oglindind amintirile unei intregi constelatii, acum studia intens muzica. Valuri si curenti acompaniau armonic corul pescarusilor, percutia o constituia izbirea valurilor de stanci, iar briza era responsabila cu notele acute. Spectacolul nu putea fi complet fara baletul pestilor care, felurit colorati, pe langa o coregrafie perfecta pregateau si o prezentare de moda.

            Ariile duioase erau cantate de balene, pe cand delfinii cei joviali interpretau fragmentele de opera bufa. Cei pasionali se puteau delecta cu acompaniamentul scoicilor, mai ritmate decat orice castaniete.

            Tiparii se intreceau in a fotografia sublima reprezentatie, in timp ce luna cu razele sale, de undeva de sus asigura cel mai bun joc de lumini.

            La sfarsitul piesei, cazu cortina diminetii, doar unele valuri fredonand amintirea unei nopti de glorie.

            Astazi, nimeni nu mai aude divina simfonie a marii, nici macar stelele,prea ocupate sa straluceasca. Ce s-a intamplat atunci va ramane doar o poveste asternuta pe un blog. Steaua cazuta si preschimbata in infinite lacrimi a ramas anonima, dar inca traieste retrasa intr-un castel de nisip. Din ea isi iau lumina inspiratiei creatorii si nefericitii artisti, inaltand spre cer rodul talentului lor si aducand steaua cu fiecare raza tot mai aproape de locul ei din cer.

2012

La multi ani cu intarziere,desi conform mayasilor asta ar cam fi ultimul an. Om trai si-om vedea. Oricum, inceputul de an fie a adus multe semne apocaliptice evidente, fie mi-a luat si putinele ganduri lucide si  rationale  pe care le aveam.