Eminescu

A.S: poate ca la vederea titlului, unii dintre voi va veti da ochii peste cap, veti rosti,,Hm...mda" si va veti gandi sa abandonati lecturarea postului ce urmeaza. Nu va faceti griji, nu il voi ridica in slavi pe marele poet national, din contra, voi satiriza poeziile sale. Asa ca...lectura placuta.

Despre opera eminesciana s-au scris multe aprecieri, dar cu totii s-au straduit atat de tare sa descifreze substraturile poeziilor sale incat au uitat sa inteleaga ceea ce este cu adevarat scris. De exemplu:

LUCEAFARUL: Capodopera a creatiilor sale, "Luceafarul"  promoveaza neverticalitatea feminina, iar in cele din urma-plafonarea. Sa va zic si de ce: Ea, Catalina, sta toata ziua cu nasul pe sus sperand ca va cadea din cer vreun poet,,nemuritor si rece". Obosita sa tot astepte, se refugiaza in bratele unui muritor de rand, deci se plafoneaza.

CALIN-FILE DIN POVESTE.: ideea de baza este asemanatoare cu cea din Luceafarul, doar ca aici  naivitatea fetei atinge cote maxime. ,,Zburator cu plete negre, vin' la noapte de ma fura". Haideti fetelor, sa dormim cu geamul deschis, ca,poate-poate va veni un zburator, fie el cat de mic, sa ne fure,si o sa ne duca intr-o lume de vis unde vom trai fericite pana la adanci batraneti. Dar poezia nu e asa: Zburatorul, dupa ce isi termina treaba ,pleaca lasand-o pe fata cu burta la gura. Asta ar explica de ce majoritatea criticilor sunt barbati.

SCRISOAREA A III-A-Ne invata sa ii uram pe cei care nu sunt din acelas neam cu noi. Poate daca Mircea si-ar fi petrecut o noapte in haremul sultanului, istoria ar fi fost alta. Eu una sunt adepta pacii.

SCRISOAREA A V-A- reda intruchiparea misoginismului. O fi fost Veronica ,,pa interes", dar nu toate femeile sunt la fel.

MAI AM UN SINGUR DOR-Prezinta un testament al poetului. Eminescu se considera prea important pentru a fi plans de simplii oameni, el avand prieteni ,,printre luceferi". Daca ar fi avut pe atunci Messenger, cum ar fi sunat statusul lui:,,Brb, in oras cu soarele"?
Si nu in ultimul rand, Eminescu a mai scris si alte poezii care din motive (ne)cunoscute nu sunt publicate.  Madalina stie cel mai bine la ce ma refer;)). Ce sa-i faci, cu totii avem o minte mai mult sau mai putin perversa si/sau bolnava. Pentru a intelege la ce ma refer, cautati poeziile sale licentioase care spun mai multe decat pot spune cateva cuvine aruncate pe un blog amarat.

In concluzie, Eminescu, desi genial, este inainte de toate un misogin egocentrist. Toate poeziile lui au aceleasi teme, deci nici macar original nu e.

P.S Credeti-ma, chiar cunosc adevaratele intelesuri ale operei eminesciene, il apreciez foate mult, ma si regasesc in unele poezii, dar ce ar fi viata fara un pic de caterinca?

SFARSIT

Astazi, elevii de a 12-a au avut ,, ultimul clopotel”, moment care m-a emotionat pana si pe mine, femeia de piatra. Acordurile solemne de,,Gaudeamus ‘’, pod de flori, aplauze, clopotelul care a sunat prelung si trist, m-a facut sa imi dau seama ca totul are un sfarsit.

Si te gandesti ca, ce a fost a fost, nu va mai fi niciodata la fel, lucruri aparent firesti se sfaresc prea repede, fie ele bune sau rele.

Trandafirii…atat de pretiosi si delicati, isi deschid petelele dorind sa cuprinda cat mai mult soare, sa se scalde in lumina. Toate astea pana cand ultima petala isi paraseste tulpina spinoasa dar protectoare si cade pe pamant. Si tot acest proces dureaza doar o clipa.

Secundele…trec grabite si sfidatoare pe langa tot ce e mai mult sau mai putin frumos rezumand totul la ,,candva’’.

Nu imi plac finalurile. Cand totul pare a fi perfect, trebuie sa se termine. Un film, o carte, o melodie,viata insasi…toate au un sfarsit.

Atunci vor iesi la suprafata lucrurile bune , mascandu-le pe cele rele. Si vom plange cu lacrimi false, vom imparti zambete goale si vom realiza ca se poate si mai rau.

P.S Albumul Alexei de final de a 12-a mi-a fost muza. De asemenea, m-a inspirat ,,ultimul clopotel ‘’din C.N.U

        

VINE O VREME...

Avem nevoie de o salvare! Vrem o schimbare! pana atunci...ne multumim cu un trai mic intr-o lume perfida, cu un rol mai bine sau mai prost jucat pe scena vietii, ne imbatam cu vise si ne afumam cu iluzii, supravietuim. Poate ne si adaptam.Grav este ca ne imputinam putinele zile intr-un mod mai mult sau mai putin constient.O tigara dupa ore, doua plicuri de ness intr-o dupa-amiaza tarzie, ocolim zebra cand traversam, luam pastile, uitam sa plangem, sa radem, nu spunem ,,iarta-ma", inotam in apa adanca, ne ascundem de soare si folosim solarul, gasim inspiratie doar in opium si jointuri, ne mintim cu fericire falsa, toate astea pana cand din noi vor mai ramane doar lacrimi pe batista unei vaduve indurerate.

Adam si Eva

           Aveau paradisul. Doar ei si edenul. Nimic nu le statea in cale. Se iubeu. Atat de mult incat au uitat. Au uitat de El, Creatorul. Isi doreau doar dragostea suprema, pe care sa o imparta doar ei doi. Atunci a venit sarpele, care le-a dat cheia catre poarta placerii. Acum puteau fi doar unul.       

           Naivii ! ei nu stiau ca Unul deja exista. Unul ii priveste si de El nu se pot ascunde. Ii incalcasera unica si suprema porunca. El s-a infuriat. I-a despartit si i-a aruncat in groapa de gunoi a creatiei sale, pe Pamant.  Dar in parti diferite.

             De atunci se cauta cu disperare, dar nu se gasesc. Daca se gasesc, platesc cu viata. Sunt condamnati nelinistii si apasari, au doar speranta ca vor fi candva Unul. Si atunci vor muri.

        Am uitat sa va spun ca, atunci, sarpele i-a soptit Evei secretul pasiunii. De atunci fiecare Eva are in ea o flacara redata prin priviri, gesturi sau miscari de sarpe menite sa-l seduca pe Adam. Dar unde e Adam ?

MEADOWS OF HEAVEN

VINERI

In sfarsit, Vinerea Mare. Totul a inceput de dimineata, cand, in febra pregatirilor, nu gaseam valiza roz. ,,Pana nu gasim valiza, nu plecam nicaieri” zicea tata pe tonul acela mult prea hotarat. Dar minunea s-a produs si valiza a fost gasita. Dupa ce am impachetat hainele, strutul, cadoul, chipsurile si cafeaua( transport clandestin), am inceput in sfarsit Calatoria.

         Calatoria s-a desfasurat pe Valea Prahovei, printre munti inzapeziti scaldati in soare, rafale de ploaie si masini prea grabite.

Atmosfera din masina era, ca si pana atunci dominata de o liniste sacra in care se putea auzi fosnetul pungii de Bake Rolls. Eu aveam castile in urechi si ma lasam furata de acordurile banale ale unor melodii care au iesit de mult din topuri dar nu si din inima mea( doua palme).

          Am intrat pe taramul fermecat: dealuri inmugurite si pomi infloriti, glasuri de copii care se joca in fata portii, cantece tarzii de cocos, latraturi de caine, aerul bland, linistea aceea…( pentru cei care cred ca acest tram de basm este defapt un sat infundat fara apa si electricitate, se insala. Cornu este o comuna moderna, cu strazi asfaltate si apa curenta care numara peste 1000 de locuitori) puteam vedea casa portocalie cu etaj, acel palat care avea sa-mi ofere adapost in urmatoarele trei zile. Entuziasmul meu a fost atat de mare, incat aproape ca am uitat sa o pup pe nasa-mea(o infractiune aproape de neiertat).

         Incredibil ! eram in camera surorii mele. Doar noi doua, aveam de vorbit o gramada, de impartit cadouri, de facut infinite lucruri minunate. Dar prioritatea era printatul Prohodului, slujba la care am si participat in seara respectiva.

         Eu nu sunt adepta bisericii ca institutie, dar dupa ce am vizitat parohia parintelui Zamfir mi-am schimbat parerea. O biserica simpla, mica, dar plina de incarcatura spirituala si de duh divin.

 Am fost primita regeste, baietii se dadeau in spectacol doar pentru a-mi capta atentia, copii mici imi faceau cu mana din toate colturile bisericii, insusi preotul mi-a multumit ca am venit si m-a binecuvantat. Dar, slujba fiind, s-au aprins sute de lumanari si pentru prima oara am inteles importanta unei rezerve personale de oxigen. Surioarei mele i s-a facut rau de la fum asa ca a trebuit sa plecam acasa( mai mult timp pentru noi :D)unde, dupa ce ne-am bagat in pat, am inceput a palavragi pana aproape de 4 dimineata.

SAMBATA

De dimineata, imediat dupa micul dejun am vopsit oua. Mai bine zis, au vopsit oua. In calitatea mea de oaspete , mi s-a permis doar sa privesc.

Seara ne-am dus la slujba de Inviere impreuna cu ,,flacai si fete ‘’din zona. Desi nu ma declar o amatoare a genului, manelele puse in difuzorul telefonului  au contribuit la buna dispozitie a intregului grup.

Dupa ce am refuzat o invitatie ,,tentanta’’ si am avut parte de un accident cu ceara, ne-am intors acasa unde am continuat,,distractia in doi ‘’

DUMINICA

Paste fericit ! astazi avem oaspeti. Unii dintre ei au venit devreme, iar pana la ora 1 casa era plina. Nu am sa trec cu vederea faptul ca o fetita de 5 ani mi-a furat titlul de,,aia mica’’ si nici n-am sa uit ca mama mi-a luat bautura din fata. Dar totul a decurs bine, intr-o atmosfera relaxanta si poliglota. Traiasca manualul de finlandeza !

Seara am iesit in centru alaturi de Lore si ne-am dat in leagane.

Asta da paste :familia reunita, mancare traditionala, lucruri simple dar fantastice, prieteni, soare. Inca se poate !

LUNI

Pentru ca orice minune dureaza doar trei zile, a venit timpul sa ma intorc acasa. Imi vor lipsi linistea amurgurilor de seara, plimbarile din centru, noptiile albe, biserica si mai ales, ALEXA.

P.S. Pentru ca totul era prea perfect, m-am ales cu o minunata raceala.