Niciodata
nu mi-a placut sa depind de cineva, material sau emotional( mama si tata nu se
pun). Ma ingrozeste sa vad fete de varsta mea, sau mai mici ca mine, alergand
dupa bani mai repede decat alearga un student intarziat dupa metrou.
Nu voi
putea face niciodata diferenta intre masini sau telefoane de ultima generatie(al
meu a fost cumparat dupa criteriul "are floricele pe spate"). Nu spun
ca banii nu sunt importanti, insa intre numarul lor mare si independenta mea,
aleg ultima varianta. Nu am analizat pana acum aceasta problema(am avut parte de
tot ce mi-am dorit, nici nu as fi avut de ce) pana de curand, cand am avut
parte de propuneri care mai de care mai "tentante".
Iata una din ele:
Sambata
seara, Bucuresti. Lume multa in club,
preturi prea mari pentru niste studenti . Nu avem masa, vom sta in picioare
toata noaptea. Nimic grav, doar am venit
sa dansez si sa ma distrez. (mai ales sa dansez). Piese comerciale, suna toate cam la fel.
Noroc ca au fost mixate cu ceva latino, dansabil.
Vine si
ma ia la dans. Nu arata rau, mai are si parul ondulat. Se prezinta. Prima data,
marturisesc ca am inteles Salam.
Ulterior, am aflat ca altul ii este numele. Totusi, ii voi spune domnul
S. In vacarmul clubului, reusesc sa inteleg complimentele pe care mi le face,
intr-o romana sacadata dar corecta gramatical. Ma invita la masa lui, unde mai
era cu alti baieti. Am nevoie de o pauza, deci accept bucuroasa invitatia(mai
mult de dragul canapelei) .
Scoate un telefon mare cat tableta mea din
buzunar. Imi spune ca e din Iordania si imi arata poze."Casa mea",
aratandu-mi o constructie mare, neeuropeana, intr-un orasel situat in desert.
Urmeaza o alta ploaie de complimente, si o alta poza:"sora mea" . O
persoana de sex feminin, care putea avea intre 11 si 50 de ani, intr-o mantie
neagra, cu chipul acoperit.
" Imi place mult de tine. Vrei sa vii cu mine in
Iordania?"
Nu stiu
ce sa raspund. vreau sa plec. Ia grupul de unde nu-i. Clubul isi vede de viata
lui dinamica, sfidand parca uimirea mea. Incep o teorie caracterizata prin mare
debit verbal. Nu mai tin minte exact ce am zis, dar ideile principale erau
urmatoarele:
1)De ce eu?
2)De ce ai lua pe viata fete pe care le cunosti de o ora?
Imi
povesteste despre afaceri cu petrol , un Porche , ceva terenuri si aur. In
mintea mea apare doar imaginea surorii prea imbracate. As vrea sa cred ca face
misto de mine, dar treaba e cat se poate de serioasa. Zaresc grupul cu care am venit si ma duc
inspre el. Domnul S ma urmeaza: "vrei sa vorbesc eu cu parintii tai?"
Vreau sa plec la camin. Vorbesc cu
prietenii mei, inteleg situatia, si plecam fara a mai spune ceva.
Dupa un drum presarat cu glume cu teroristi, ajung la camin,
in camera mea mica. Adorm impacata: pentru ca am venit la Bucuresti sa invat,
nu sa alerg dupa bani. Nu imi permit sa imi cumpar cele mai scumpe haine, dar
imi permit sa fiu libera. "Maine" puteam fi intr-o tara vesnic calda,
departe de tot. Mii de fete ar fi vrut sa fie in locul meu. Unele ar crede ca
doar ma laud.
Da, asta e si scopul: sa ma laud ca inca am principii. Ca
vreau sa muncesc eu pentru a-mi satisface capriciile. Ca mai fericita sunt la
vanatoare de gandaci, in camin, decat la vanatoare de baieti cu bani, in
cluburi sau pe Lipscani.
