Dialog

                Ne-am intalnit, in sfarsit, dupa aproape un an in care s-au intamplat multe. El avea acelasi zambet cald, chiar daca eu, din lipsa de timp aproape ca nici nu l-am mai bagat in seama. Am intrat intr-o cafenea simpla  si am inceput sa povestim despre cate s-au intamplat in tot timpul in care nu ne-am mai vazut.  Discutia a ajuns si in punctul acela caruia, cred eu ca i se acorda o importanta prea mare si pe care il evit. El imi stie conceptiile si felul de a fi, dar m-a impresionat cum a pus problema, din acest motiv nu m-am putut supara pe el pentru ca a deschis subiectul enervant:

-Ti-ai gasit si tu, pe cineva la Bucuresti?

(imi dau ochii peste cap, imi trec mana prin par, pufai iritata si sorb din cafeaua fierbinte)

- Eram sigur! Singura te stiu si nu ma asteptam sa te arunci in bratele cuiva doar de dragul companiei.  Si sincer, nu stiu cine ti-ar putea face fata. Ai darul de a scoate omul din minti. In loc sa dai sute de telefoane cand e in oras cu prietenii, iti vezi de treaba ta. Mai mult, nu il certi ca vine beat, ci razi de el si il pui sa bea si cu tine. Iei foc daca vrea sa iti plateasca cina. Esti gata mai repede ca el cand vine vorba de iesit in oras si nu iti pasa daca e in compania altor fete. Nu vrei gesturi tandre si dispari doar pentru a fi singura. Poate parea ideal dar noi suntem speriati de asta, nu stim ce sa intelegem. Credem ca nu iti pasa. Vedem genul asta de atitudine ca pe o dereglare universala. Desi ne plangem ca voi, fetele, ne stresati, ne place sa va stim ingijorate si vulnerabile, vrem sa fim acolo cand plangeti la filme si sa va dam hainele noastre ca sa va incalziti. Tu te lauzi ca iesi afara, iarna, doar in corset . Nimeni nu stie cand esti serioasa si cand glumesti, cand esti vesela sau trista si mai ai si obiceiul sa arunci sageti intepatoare oricui nu iti face pe plac. Preferi sa stai cu baietii decat sa iti plangi de mila cu fetele, cu toate astea esti mai mereu ca scoasa din cutie. Cel care te va avea, candva, trebuie sa fie un erou. O sa il admir si compatimesc in acelasi timp. Nu stiu daca el exista, pentru ca tu ai standarde ireale, dar cand se va intampla voi fi cel mai fericit pentru tine.

- Cum le zici tu, asa, profund. Nici nu am stat sa ma gandesc la asta, la cata treaba am! Pot sa te editez si sa te postez pe blog?

-Stiu ca oricum vei face asta, deci are vreun rost sa ma pun de-a curmezisul curentilor?

-Nici n-ai idee cat de bine mi-a facut ca am iesit!