A nins. Fulgi neprihaniti ascund pacatele noastre zilnice. Dansul lor vrajeste si cele mai fierbinti raze de soare. Un cantec doar de ei stiut invaluie aerul prea poluat.
,,Ploua cu stele de gheata !‘’ exclama un copil entuziast. Ce ii pasa lui de frig cand caldura din ochii mamei lui il calauzeste ?
Soarele apune. Oceanul negru al noptii inunda prea devreme Universul. Un vant rece amorteste timpul. Totul e incremenit pentru cateva clipe.
Valurile intunericului sunt din ce in ce mai mari si asteapta cu nerabdare sa stropeasca visele unei zile de Decembrie.
Lumea se plimba pe strada prea grabita sa observe ca in jur nu mai e nimic. Pietonii trec cu nepasare pe langa acel copil schiop. Eventual il privesc cu dispret sau calca pe cartoanele ce il adapostesc. El priveste in gol si isi asteapta salvarea. Ea va veni din clipa in clipa sa il ia de mana si sa il duca printre fulgii de zapada. Parca ii si vede umbra printre atatia trecatori. O batrana ii arunca o moneda. Nu se oboseste sa o ridice de pe jos. Poate acea moneda cumpara eternitatea ? Adoarme pe pamantul inghetat. Plapuma zapezii il inveleste, stelele il incalzesc si adierea viscolului il mangaie. Nu merita sa piarda toate astea pentru o simpla bucata de metal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu