9:27 A.M

S-au intamplat atatea…nici nu stiu cu ce sa incep. Sa va spun despre cum s-a terminat prima jumatate a vietii mele de eleva de liceu ? Sau despre telefonul care canta singur ? poate ar fi mai interesanta o poveste despre un labirint incurcat care trebuie strabatut pentru atingerea scopului suprem ? unde un minotaur  binevoitor a amplasat cateva sageti autocolante care indica mai usor calea incalcita spre Toaleta din Gott .

Flori, lacrimi, diplome, imbratisari, felicitari…acelasi scenariu an de an. Uneori tind sa cred ca istoria este repetitiva.

Inceputuri diferite, acelasi sfarsit. In tomna un nou inceput. Va fi ciudat…iar, si iar…monotonia sirului clipelor. 

Marea…mereu acolo, mereu aceeasi. Inca isi mai pastreaza misterul si magia printre acorduri repetitive de muzica proasta si arome imbietoare de shaorma. Dar nu-i pasa. Prefera sa se concentreze pe armonia valurilor si sa vegheze ca o mama iubitoare jocul inocent al delfinilor. Nisipul se scurge, ea ramane.

Poate voi citi ceva. Nu am mai citit de saptamani. Dar nicio carte nu se compara cu placerea de a zbura. Este nevoie de un leagan si multa,multa imaginatie. Norocul meu este ca inca am imaginatie. Sau asa imi place sa cred. Datorita imaginatiei mele am fost zeita, spioana, sirena, rockstar, am avut o casa de moda, am scris poezii despre printese si cimitire, mi-am facut marea prietena si padurea casa, mi-am imaginat ca paradisul este la aproximativ 70 Km de Brasov si am postat banalitati pe blog.

Concluzia : „Ah! organele-s sfarmate si maestrul e nebun!”